Fii bun la gramatică: cum se scrie corect ”Nu fi supărat” ori ”Nu fii supărat”?

„A fi, sau a nu fi?”. Fie că am văzut sau nu piesa de teatru Shakespeare, citatul celebru din Hamlet, ce reprezintă linia de deschidere a monologului în scena mănăstirii, este în mintea tuturor. O melancolie ce are în vedere moartea, suicidul, în timp ce este așteptată dragostea ei, a Opheliei. Oricum, mai complicat decât gramatica, unde tot o întrebare te pune pe gânduri: cu doi de ”i”?

Cum se scrie corect ”Nu fi supărat” ori „Nu fii supărat?”

”Să nu fii” sau ”să fi”? Numai la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). În rest, indiferent că este la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeași.

Avem imaginile ȘOC! Florin Piersic, de nerecunoscut după operaţie. Vei plânge și tu

Ireal! Vladimir Putin, filmat pe ASCUNS! Nimeni nu l-a văzut AȘA, detaliul care schimbă TOT

IMAGINILE pe care le-ar vrea șterse definitiv! Mihaela Rădulescu, în ipostaze jenante. Pozele au scăpat pe net

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie

Conjunctivul perfect: e cu „fi” la toate persoanele, indiferent că este afirmativ sau negativ:

Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică, acum n-ar mai fi fost atâtea discuţii.
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică, acum nu ar mai fi fost discuția aceasta.

Forma de imperativ afirmativ a verbului „a fi” este „fii”, la fel cum este și cea de conjunctiv, afirmativ și negativ („Să fii sănătos”/ „Să nu fii supărat”). În același timp, forma corectă de imperativ negativ este cu un singur „i”- „Nu fi supărat”.

• Răspunsuri corecte: „Nu fi supărat!”, „Fii cuminte!”.

Când se scrie ”fi” cu 2 ”i”

Infinitivul – întotdeauna cu un singur ”i”: a FI.

Viitorul – se formează de la infinitiv, așa că tot cu un singur ”i”. Mereu Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. El este invariabil la toate persoanele.

Condiționalul prezent: precum viitorul, se formează de la infinitiv, astfel că tot un singur ”i” vom avea. Mereu Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI.

Conjunctivul prezent (cel care începe cu ”să). Se formează de la FI-, cel cu un singur ”i”, numai că acum este variabil, căci i se adaugă diferite terminații. La a II-a persoană devine ”să FII”, cu doi de ”i”, notează diacritica.wordpress.com.

• Exemplu: Să fii acasă la ora zece, că dacă nu, ne supărăm.

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect se formează precum condiționalul perfect, cu tot cu ”FI” invariabil, cu un singur ”i”. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost.

• Exemplu: Să fi avut eu vârsta ta…

Imperativul negativ: Nu FI. Un singur ”i”, căci vine de la infinitivul de mai sus, ”fi”. Chiar dacă scriem ”Fii”, când îl punem pe ”nu” scoatem un ”i”: nu FI!”. În limba română, imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Nu citi! Nu spune! Nu face!). Infinitivul lui ”a fi” e tocmai „fi”, cu un singur „i”.