În prezent, creditul ipotecar este un instrument bancar comun, însă nu a fost mereu așa. Știi cum se acordau creditele pentru locuințe în timpul comunismului? Primele forme ale creditului ipotecar au apărut în a doua parte a secolului al XIX-lea. Prima bancă românească, CEC Bank-ul de astăzi, s-a înființat în 1864. A fost, de altfel, și prima instituție care a acordat un credit ipotecar.
În comunism, aveau prioritate la repartizarea apartamentelor familiile cu mulți copii sau cele ale căror locuințe fuseseră demolate după prevederile decretelor de expropriere din acea perioadă.
În urma venirii la putere a lui Nicolae Ceaușescu, în 1968, a fost înființat un nou organism prin „Legea pentru dezvoltarea construcției de locuințe, vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație”, care punea în vânzare apartamentele.
Comparativ cu programul guvernamental Prima Casă de astăzi, legea de acum peste patru decenii stabilea modalitatea de acordare a creditelor pe termene de 15-25 de ani cu o dobândă anuală simbolică, condiționate de exercitarea unei profesii și de depunerea unui avans minim de 20-30% din valoarea locuinței, în funcție de salariul tarifar sau de venitul brut lunar.
Oamenii cu mulți copii sau cei ale căror locuințe fuseseră demolate în urma decretelor de expropriere din acele timpuri aveau prioritate la primirea locuințelor.
„Vechiul sistem comunist de achiziție a locuințelor proprii pare o joacă de copil față de încurcata variantă actuală de credite în valută europeană sau pe bază de monedă exotică, care a aruncat asupra concetățenilor noștri puțină bucurie la început și ani grei de suferință după aceea.
În prezent, nu există cartier în care să nu aibă câteva blocuri cumpărate de la fostul Oficiu Județean de Construcție și Vânzare a Locuințelor.
Din povestirile beneficiarilor care au obținut locuințe prin O. J.C.V.L. se poate afla și despre jocurile de culise, atât de apreciate și folosite pentru a ajunge un pic mai în față pe lunga listă de așteptare a doritorilor”, menționează istoricul Florin Dîrdală, conform adevărul.ro.
Citește și: Cine va deține piața imobiliară în viitor. Un expert face dezvăluiri: ”Toți vor sta cu chirie”
După lucrările de construcții și instalații făcute pe șantier, beneficiarii nemulțumiți au făcut mai multe petiții în care reclamau plafoane curbe, tâmplărie nechituită și vopsită necorespunzător, uși lovite, parchet rașchetat mecanic, mozaic spart și nefrecat, becuri poziționate prea jos, contoare de electricitate așezate strâmb, acoperișuri neizolate și fără pantă de scurgere, balcoane cu parapeți scunzi și multe altele.
Oamenii care beneficiau de apartamente denunțau multe nereguli, de la pereți plini de mucegai, parchet umflat de la umezeală, plafoane crăpate, gata să cată sau fisuri sub grinzile de beton.
Citește și: Veste importantă pentru românii cu rate la bancă. Ce se întâmplă cu indicele ROBOR
Aceste lucruri apar în documentele păstrate în arhivă, însă oamenii nu aveau ce să comenteze, pentru că apartamentele primite erau mult așteptate și nu oricine reușea să primească rapid o locuință.
Prețul unui apartament în anul 1975 era în jurul sumei de 137.000 de lei, bani care erau de cele mai multe ori împrumutate.