Mulți dintre români cred în deochi și în puterea energiei negative a cuiva care îl poate compleși pe un altul. Există multe „remedii” pentru aceasta, dar cel mai știut este un descântec ce s-a dovedit în unele cazuri a fi foarte eficient.
Cu toții am avut momente de amețeli combinate cu greață sau cu o durere putere de cap care ne-a făcut să ne pierdem concentrarea. Dacă te afli în categoria celor mai logici și care urmăresc explicațiile clare și științifice ale unui lucru, atunci e clar vorba despre o dereglare în corpul tău la care trebue să fii mai atent sau pentru care trebuie să ajungi la medic, fără să te alarmezi.
Dacă ești în categoria celor care cred în datini, tradițiile și vorbele din popor, atunci cu siguranță pui pe seama stării cu care te confrunți un deochi. Cu siguranță cel puțin o dată în viață ți s-a „spus de deochi” atunci când te simțeai slăbit sau amețit.
Majoritatea bunicilor sau mamelor acționau astfel: spuneau rugăciunea Tatăl Nostru în timp ce te mângâiau pe creștet, la încheietură sau pe frunte, mai apoi căscau – acesta fiind semnul că ți s-a luat de pe umeri povara.
„Deochiul-zice Sfântul Vasile cel Mare-este o acțiune a diavolului săvârșită de oamenii pizmași.” Într-o rugăciune a Sfântului Vasile se cere: „Risipește orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc.” Există un alt descântec eficient pentru acest lucru.
„Stăpâne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic şi atotţiitor, Care faci toate şi Însuţi le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de şapte ori încins şi văpaia cea din Babilon ai prefăcut‑o în rouă şi pe sfinţii trei tineri neatinşi i‑ai păzit; Doctorul şi tămăduitorul sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc în Tine, Ţie ne rugăm şi Ţie cu umilinţă cerem: depărtează, înlătură, izgoneşte toată lucrarea diavolească, toată calea şi toată vrăjmăşia satanei, privirea cea rea, nesăţioasă şi pizmaşă a ochilor celor făcători de rele a oamenilor pizmaşi, de la robul Tău (Numele).
Şi fie că din frumuseţe sau pentru putere, ori din întâmplare sau din pizmă şi răutate, i‑a venit lui această neputinţă, Însuţi, Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel atotputernic şi înalt şi cercetează această zidire a Ta şi‑i trimite înger de pace, stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, care să gonească şi să stârpească de la ea tot sfatul rău, toată pizma şi deochiul făcător de stricăciune al oamenilor răi, ca, izbăvită fiind cu puterea Ta, să‑Ţi cânte Ţie cu mulţumire: Domnul este ajutorul meu, şi nu mă voi teme de ce‑mi va face mie omul; şi iarăşi: nu‑mi va fi frică de rele, pentru că Tu cu mine eşti; că Tu eşti Domnul puterii mele, Cel tare şi stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.”