Originea sarmalelor a fost motiv de dispută în Europa…sau încă este, cel puțin pentru cei pătimași. Unii scriu că locul de baștină al acestora este Imperiul Otoman, în timp ce alții încadrează preparatul în lista celor mai bune produse tradiționale românești. Fie cum o fi, gustoase tot rămân, dar și dificil de preparat. Ai mai jos o rețetă perfectă pentru Sărbători.
Atât grecii, cât și albanezii, bulgarii, croații și turcii cred că ei sunt inventatorii sarmalei. Denumirea este de ”sarma”, comună pentru români și croați. Este similară și cu ”sarmi”, în bulgară, și ”sarmalaki” în greacă. Însă, aceasta nu spune nimic despre identitatea celor care au preluat primii acest preparat sau dacă au fost reinventate în zona balcanică de un popor anume.
Sarmalele se prepară și în România. Ele sunt servite în mod tradițional de Crăciun și Revelion, dar și la diferite evenimente din timpul anului, cum ar fi nunți, petreceri de botez și alte sărbători mari. Carnea de porc măcinată se amestecă cu ceapă călită și orez, apoi se pune pe o frunză de varză murată sau una de viță. Pentru aromă, oamenii pun în oala de tuci, printre sarmale, și șuncă de porc, coaste afumate sau cârnați afumați. Sarmalele românești sunt un fel de mâncare versatil, iar cel mai bun mod de a-l consuma este reîncălzit a doua zi. Aroma este diferită, cu un gust îmbunătățit. Preparatul se poate găti cu bază de roșii și cu mărar deasupra.