De-a lungul anilor, după Revoluția din 1989, au apărut diferite inginerii financiare menite să eludeze legea. O piață în care acest gen de practici sunt frecvente este cea a firmelor de pază și securitate. Specialiștii în fraudă au denumit fenomenul „Metoda Phoenix”. Conform acestora România pierde zeci, poate sute de milioane de euro prin eludarea legislației de către aceste companii, care acționează la limita extremă a legilor statului. Multe dintre aceste companii, mai spun experții, au în spate și persoane influente din cercurile înalte ale stabilimentului politic românesc.
În România post decembristă au apărut diferite companii, mai mari sau mai mici, care au reușit într-o formă sau alta să eludeze legislațiile financiare din România, la limita penalului. Aceste inginerii financiare erau și sunt și astăzi menite să ajute companiile să plătească mai puține impozite, să facă contracte, aparent legale, cu statul, și în cele din urmă să aibă un profit nealterat de taxe și impozite.
Dintr-o perspectivă globală, evaziunea fiscală fură integral sau parțial prin orice mijloace, pentru a plăti impozite și alte sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale în afara bugetului, de către persoane fizice sau juridice române sau străine.
La nivel internațional, există multiple scheme de inginerie financiară care reflectă un grad ridicat de creativitate în ceea ce privește combinarea diferitelor elemente pentru a obține avantaje fiscale. Cele mai frecvente forme de evaziune fiscală constau în abstinență și ascundere.
„Ele reprezintă, în esență, temeiurile celorlalte forme de evaziune fiscală. În cazul abstinenței, contribuabilul, descurajat de o rată fiscală ridicată, este orientat către o zonă cu o rată fiscală redusă și decide încetarea oricărei activități care ar putea fi supusă sarcinii fiscale în țara sa de origine.
În comparație cu sectorul corporativ, compania-mamă situată într-o țară cu o povară fiscală ridicată își va sfătui filialele să evite distribuirea dividendelor, ceea ce va proteja acumularea de profit. Disimularea implică ascunderea veniturilor reale sau divulgarea acestora într-o manieră imprecisă pentru a eluda regulile fiscale.”, spun specialiștii în evaziuni fiscale.
Genul acesta de practici au fost preluate, sub alte forme, și de companiile românești apărute după Revoluția din 1989. Un segment care aduce prejudicii statului român de sute de milioane de euro, conform specialiștilor, este piața firmelor de securitate, pază și protecție. Multe dintre aceste companii, la vedere sau nu, au în spate persoane influente din cercurile înalte ale stabilimentului politic românesc. De cele mai multe ori, aceste persoane sunt cele care ajută la intermedierea unor contracte, la limita legii, cu instituțiile statului.
Fenomenul a fost denumit „Metoda Phoenix”, prin care rerpezentanții unor astfel de companii încearcă să-și aranjeze drumul către diferitele insstituții ale statului, încheind contracte pe sume imense, dar reușit în același timp să eludeze legislația fiscală. Prin aceste metode, spun analiștii, din cele peste 1.500 de firme, mai mult de jumătate crează găuri în bugetul de stat și local de sute de milioane de euro.
De cealaltă parte, companiile care sunt din toate punctele de vedere legale, cu contracte transparente și datoriile plătite la stat, ajung să aibă pierderi, iar în alte cazuri să declare falimentul, contractele acestora fiind preluate, bineînțeles, de cei mari din piață. Deși sunt știute aceste practici, multe nu sunt dovedite concret, astfel că se perpetuează acest sistem la negru, care nu face altceva decât să producă pagube însemnate în economia românească.