Cum devii călugăr, de fapt. Toți pașii pe care trebuie să îi faci și la ce trebuie să renunți

Cum devii călugăr, de fapt. Toți pașii pe care trebuie să îi faci și la ce trebuie să renunți
Cum să devii călugăr?

Cum ajungi să te călugărești? Care sunt demersurile pentru a putea căpăta acest rol și a-l sluji pe Dumnezeu? Ai mai jos toți pașii pe care îi fac cei care părăsesc viața de normală în detrimentul uneia noi de credință.

Credința de dincolo de ziduri: „În mănăstire și sfinții visează viața fericită”

Datele arată că în România existau în anul 2017 aproximativ 100.000 de călugări. Atât călugării, cât și măicuțele fac parte din categoria bugetarilor și sunt remunerați lunar de către stat.

Aceștia intră în categoria angajaților de la stat, iar suma primită lunar de ei este puțin peste salariul minim pe economie. Mulți din ei au ales calea străinătății și câțiva slujesc biserica la Muntele Athos. Dintre cei mai cunoscuți sunt: Părintele Dionisie Ignad de al Colciu și Ioan Guțu, ieromonah.

„Mulți vin la călugărie cu o părere foarte bună despre ei înșiși, părere pe care și-o păstrează și în mănăstire. Părerea sau iluzia de sine este o formă foarte subțire a mândriei. În mănăstire și sfinții visează viața fericită, iar când aici dau de seriozitate și lupte cu patimi de cele mai multe ori tăioase, visul se destramă”
(Sursa: Facebook – Mănăstirea Alexandru Vlahuță)

Parcursul pas cu pas: acte, timpul ca novice, călugărirea și slujba de final

Biserica are reguli stricte, așa că nu oricine e menit să fie părtașul unei astfel de călătorii. Există reguli de conduită, credință și ascultare, dar și condiții legale. De asemenea, ultimul pas este legat de sluba prin care este tuns în monahism. Vârsta minimă pentru primirea în mănăstire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul părinților sau tutorelui legal).

Starețul este cel care cercetează vocația și interesele personale, starea fizică și psihică, temperamentul, caracterul, aptitudinile și cunoștințele spirituale. Ulterior, se decide sau nu primirea unui om obișnuit în această călătorie spirituală și intrarea fizică în casa Domnului.

  • Acte de care ai nevoie:

a) certificatul de naştere;
b) certificatul de botez;
c) actul de studii (solicitantul, dacă este minor, să fie absolvent al şcolii generale, cel puţin şi să aibă acordul părintelui sau tutorelui;
d) cazier judiciar;
e) certificat de stare civilă, din care să se constate că nu are nici una din obligaţiile familiale prevăzute de Codul familiei;
f) recomandarea preotului paroh;
g) act privind stagiul militar şi declaraţia că renunţă la averea sa donând-o rudelor sau mânăstirii;
h) fişa medicală privind starea sănătăţii fizice şi psihice.

  • „Ispitirea canonică” – perioada dintre intrarea în mănăstire și până la călugărire (3 stadii)

De la primirea în mănăstire la admiterea noului venit în rândul fraţilor
De la admiterea ca frate de mănăstire la îmbrăcarea în haină monahală (dulama)
De la purtarea dulamei la tunderea în monahism (slujba de călugărire)

  • Slujba de final – întrebările episcopului pentru credincios

– De ce ai venit, soră (sau frate) căzând la Sfântul Altar şi la această sfântă însoţire?
– Dorind viaţa pustnicească, cinstite părinte.
– Doreşti să te învredniceşti de îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata monahilor?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.
– Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se împlinesc. De bunăvoie şi din cugetul tău te apropii către Domnul?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.
– Nu de vreo nevoie, ori silă?
– Nu, cinstite părinte.
– Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie până la cea din urmă a ta suflare?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.
– Te vei păzi pe tine însuţi în feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.
– Vei păzi până la moarte ascultarea către mai marele tău şi către fraţii cei întru Hristos?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.
– Vei răbda toate supărările şi strâmtorările vieţii celei monahiceşti, pentru Împărăţia Cerurilor?
– Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

O zi din viața unui monah

Monahii nu au voie să părăsească mănăstirea sau schitul în care trăiesc fără învoirea starețului. Aceștia primesc bilet de voie pentru opt zile pe an. Pe perioada lipsei din mănăstire, călugărul are voie să stea doar „în case de creştini evlavioşi, ferindu-se de a poposi în cârciumi sau pe la gazde care ar da loc la sminteală”, mai spun regulamentele bisericii.

Programul său este simplu: rugăciune, muncă și somn. Aceștia sunt datori să participe la rugăciuni de șapte ori pe zi pentru cele „șapte laude” înaintea Domnului. Rugăciunile trebuiesc îndeplinite „până la sfârşit, cu toată îngăduinţa şi răbdarea, fără a întinde cântarea, ca să nu fie obositoare, şi fără a o grăbi, ca să nu se stingă focul rugăciunii”.

Monahii pot lipsi doar din motive de boală sau din alte cauze serioase. De asemenea, aceștia sunt datori să se roage individual și să studieze inens Scriptura și alte texte bisericești.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI