Nicolae Ceaușescu adora un anumit loc din România care i-a adus, în timp, niște tabieturi aparte. Acesta nu putea sta departe de locul în cauză, astfel că ajunsese să plece din București tocmai pentru a-l vizita din nou și din nou. Despre ce este vorba și care au devenit, în timp, obiceiurile liderului comunist?
O afacere de familie care a luat naștere acum mai bine de 300 de a ani a continuat multă vreme să-l uimească pe Nicolae Ceaușescu, ce devenise obsedat de locul aparte. Este vorba despre geamul fumuriu pe care scria „Firma Atletul albanez. Cofetărie. Gelaterie. Memish D. Hashim”. O cofetărie-gelaterie aflată în Slatina, pe strada Dinu Lipatti, loc în care a copilărit marele pianist, i-a captat atenția liderului comunist. Prăvălia, deși foarte micuță, aducea pe străzile din apropiere un miros de zaharicale și era cunoscut în oraș drept „La turci”. Poveste cu înghețată și bragă a început în 1912, anul în care Albania a reușit să iasă de sub controlul otoman. Odată intrat în prăvălie, aveai senzația că timpul s-a oprit. Obiectele de decor erau specifice perioadei trecute, scaunele din lemn sunt din alte vremuri, mașinăria de bragă și citronadă te duce departe în timp, iar toate, spre mirarea multora, funcționează perfect, la fel ca atunci.
„Ne tragem din iliri, iar ei se trag din daci. Voi sunteți mici, nu mai știți, școlilele nu mai vorbesc despre asta, dar București e de origine albanează. Bukur înseamnă frumos în albaneză. Așa e povestea cu ciobanul Bucur – fratele meu ilir îl întreabă pe fratele meu dac ce face. Păi ce face: bucură”, îmi spune Hashim, zâmbind pe sub mustăți. „Ce fac ciobanii? Vara sus, la munte, să muncească, iar iarna coboară la vale. Așa și noi, îi bucurăm vara pe slătineni cu licorile noastre”
Hashim Memish, unul dintre proprietari
Prăvălia aparte a primit, de-a lungul vremii, destule personalități, printre care și Nicolae Ceaușescu. Aceasta a fost singura afacere cu capital privat din România. Liderul comunist obișnuia să ceară paharele de bragă direct în mașină, o decapotabilă a acea vreme.
,,Era mai zarvă în ziua aceea, o mulțime de mașini ședeau în coloană. Noi ne-am dus să îi servim cu paharele de bragă direct în mașină. Îmi amintesc că era o decapotabilă și noi nu mai văzuserăm asta la vremea aceea. Tata a vorbit cu ei, el îl și cunoștea pe Ceaușescu fiindcă și-a făcut ucenicia la o cizmărie de lângă prăvălie. După ce i-am servit, se făcuse o îmbulzeală de vai și amar, acum, toți voiau să bea bragă”
Hashim Memish