Cum a scăpat Coloana Infinitului de furia lui Nicolae Ceaușescu. De ce a vrut să o dărâme

Cum a scăpat Coloana Infinitului de furia comuniștilor. De ce au vrut să o dărâme

Foarte puțin este cunoscut detaliul din Odiseea Coloanei Infinutului, inițial „Coloana recunoștinței fără sfârșit” , înălțată de Constantin Brâncuși șa Târgu Jiu și inaugurată la 27 octombrie 1938 este încercarea comuniștilor de a o dărâma. De trei ori, culminând în 1953 cu acțiunea de demolare cu ajutorul unor lanțuri legate de un tractor. Coloana Infinitului s-a dovedit însă mai puternică, învingându-i chiar și pe comuniștii staliniști ai României deceniului șase al secolului trecut.

Cum a scăpat Coloana Infinitului de furia lui Nicolae Ceaușescu

”Coloana Infinitului” a fost ridicată ca parte a unui ansamblu dedicat eroilor din Gorj care au căzut la datorie în timpul Primului Război Mondial. Constantin Brâncuși își numise opera „Ansamblul Monumental Calea Eroilor” sau „Calea Sufletelor Eroilor”. Avea o lungime de 1,8 kilometri, cuprinzând Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, ajungând până la parcul cel nou, construit special pentru amplasarea sa. Acestă amplă lucrare a fost comandată în anul 1934 de Liga Națională a Femeilor Gorjene, sub conducerea Arethei Tătărescu, soția prim-ministrului liberal de atunci, Gheorghe Tătărescu. Aceasta își convinsese soțul să aloce banii necesari din fondurile Ministerului Lucrărilor Publice. Inaugurarea acestui întreg ansamblu a avut loc la 27 octombrie 1938. Constantin Brâncuși nu a fost  prezent la festivitate deoarece artistul se întorsese în Franța cu o lună mai devreme.

Coloana Infinutului, cel mai important element din trilogia „Masa – Poarta – Stâlpul” avea să fie, peste mai mult de un deceniu o încercare a regimului comunist de a o demola, de trei ori, în anii 1949, 1951 și 1953.

În articolul semnat Dr. Sorin Lory Buliga, geolog cu un doctorat în Brâncuși, pentru revista Historia, intitulat „Coloana fără Sfârșit era cât pe ce să-și găsească sfârșitul”, se află amănunte surprinzătoare despre astfel de tentative.

„În Arhivele Naționale ale județului Gorj se găsește adresa nr. 2876 din 17 mai 1949 a Secției de Artă și Cultură a Comitetului Provizoriu Gorj, către Serviciul Arte Plastice din cadrul Ministerului Artelor și Informațiilor. Prin aceasta se cere nici mai mult, nici mai puțin decât demolarea Coloanei fără Sfârșit, decizie aparținând colectivului de agitație și propagandă P.M.R. luată în ședința din 16 mai 1949. Mai concret, atunci „s’a hotărât ca să se desființeze monumentul construit de Gh. Tătărescu din romburi subt formă de stalp cu înălțimea de 29 m., din material de fontă…”, scrie Sorin Lory Buliga.

Ministerul Artelor și Informațiilor, prin adresa nr. 3364 din 24 mai 1949, a transmis Comitetului Provizoriu al Județului Gorj „că la prima ședință a Comisiunii Superioare a Monumentelor Publice va fi discutată chestiunea monumentului construit de Gh. Tătărescu la Tg.Jiu”. Se specifică, de asemenea, că „până la soluționarea chestiunii de către susnumita Comisiune, monumentul rămâne în starea în care se află”.

Arethia Tătărescu
Arethia Tătărescu

În anii 1949 și 1951 au fost primele tentative de demolare

Doi ani mai târziu, intenția de a demola Coloana fără Sfârșit este reluată de către Sfatul Popular al orașului Târgu-Jiu. Conform articolului semnat de Sorin Lory Buliga, la data de 7 martie 1951 Secția de Gospodărie Comunală şi Industrie Locală a Sfatului Popular de Subordonare Regională al orașului Târgu-Jiu trimitea Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, adresa nr. 3877 care avea următorul text:

„Întrucât orașul Tg. Jiu a moștenit de la vechile regimuri burghezo-moșierești diferite monumente așezate fără nici o estetică pe raza orașului și fără să aibă un rol bine definit pentru culturalizarea poporului, așa cum de exemplu se află și o coloană metalică introdusă în fundament de beton și situată în partea de Est a orașului în noul parc creat în cursul anului 1937. Ținând seama că această coloană prin materialele rezultate din demontarea ei ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate a orașului Tg. Jiu, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei, materialele fieroase rezultate putând fi predate  D.C.A. din localitate. Coloana are o înălțime de circa 29 metri, lățime de 1 metru, în formă de X trunchiuri de piramide suprapuse. Înaintăm alăturat și o schiță de plan a coloanei”.

Buliga mai scrie, că în decursul aceleiași luni, Departamentul Gospodăriei Comunale al Ministerului Afacerilor Interne înaintează Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri prin adresa nr. 3963/40659/1951, „lucrarea Sfatului Popular Tg. Jiu de a se demola o coloană metalică instalată în oraș”, cu următorul text:

„Vă trimitem alăturat în original, lucrarea nr. 3877/1951 a Sfatului Popular a orașului Regional Tg. Jiu, referitor la propunerea de a se demola o coloană metalică instalată în oraș. Menționăm că acest monument face parte dintr-un grup de 3 monumente situate într-un ax (coloana metalică – arcul de piatră din parcul public și masa rotundă de piatră.  Vă rugăm a aviza asupra propunerii Sfatului Popular și odată cu răspunsul Dvs. a ne restitui întreaga corespondență. Director Neculai Iosub  Inginer Șef  A. Caras”.

Apoi, la data de 5 ianuarie 1952, Comitetul pentru Artă înaintează documentația primită de la Departamentul Gospodăriei Comunale referitoare la cererea de dărâmare a coloanei metalice, Academiei Republicii Populare Române, Comisia Științifică a Muzeelor și Monumentelor Istorice și Artistice. Adresa este următoarea:

„La Nr. 24/951, referitor la cererea Sfatului Popular al Orașului Tg. Jiu, pentru dărâmarea coloanei metalice din acel oraș, opera sculptorului gorjan Brâncuș, vă aducem la cunoștință că, Comitetul pentru Artă, în urma cercetărilor făcute, a ajuns la concluzia că această lucrare, putând fi considerată ca o operă decorativă, inspirată din formele artei populare din regiune, poate fi menținută ca atare”.

Coloana Infinitului. sursă foto: Historia.ro
Coloana Infinitului. sursă foto: Historia.ro

De asemenea, articolul semnat de Buliga mai precizează că Academia R.P.R. comunică Comitetului pentru Artă, la data de 18 ianuarie 1952, următoarele evenimente: „Biroul Comisiei Științifice a Muzeelor, Monumentelor Istorice și Artistice, luând în discuție adresa Dvs. Nr. 38737 prin care ne faceți cunoscut că Sfatul Popular al orașului Tg. Jiu a cerut dărâmarea coloanei din metal din oraș, opera sculptorului gorjan Brâncuș, vă aducem la cunoștință că întrucât Dvs. ați constatat că această lucrare este o operă decorativă, inspirată din formele artei populare din regiune și merită să fie menținută ca atare, biroul a hotărât să faceți cunoscut Sfatului Popular al orașului Tg. Jiu, că această coloană nu trebuie distrusă, ci conservată, fiind un monument de artă. / Președintele Comisiei / Acad. C. Moisil / Secretar / H. Bălănescu”.

Tănăsie Lolescu a vrut să dărâme Coloana cu un tractor

”Sentința” academică va permite astfel încheierea încercărilor de a pune la pământ lucrarea. Anul următor însă, un activist local pe nume Tănăsie Lolescu a încercat să o doboare folosind lanțuri și un tractor.
„În primăvara anului 1953, pe când T. Lolescu era activist, deputat și membru în comitetului executiv al Consiliului popular al orașului Târgu-Jiu (care-l avea ca președinte pe tov. Drăghici), a făcut parte la un moment dat din comitetul de organizare a Festivalului Mondial al Tineretului, care urma să se țină la București. Cu această ocazie, organizațiile de tineret ale partidului au primit sarcina să adune fonduri. Cum tinerii nu prea aveau bani, cel mai simplu lucru era ca aceștia să fie obținuți din strângerea fierului vechi (acțiune ținută la oraș și la sat). Pentru circumscripția lui T. Lolescu (ce ținea de la prefectură până la regiment, incluzând astfel parcul Coloanei), tov. Babalâc, primul secretar al raionului, i-a dat acestuia sarcina de a da „Coloana jos și să scoatem bani”. Cum tov. Drăghici (primarul) nu a avut nimic împotrivă, Lolescu s-a dus la Sovrom Petrol (instituție condusă de un director român, numit Porojnicu, și unul rus, numit Naghiev) și a cerut un tractor Kirov de la directorul rus, care însă a refuzat politicos să-l ajute. A mers apoi la Școala de tractoriști de la Vădeni, la directorul Olaru, de unde a obținut un tractor I.A.R. și de unde a luat și câteva lanțuri. Spre seară, s-a dus împreună cu tractoristul Milotin și au legat lanțurile de Coloană și au tras de ea cu tractorul, dar lanțurile s-au rupt. S-au urcat apoi pe acoperișul tractorului și au legat lanțurile la un nivel mai sus, trăgând din nou, dar singurul rezultat a fost că tractorul s-a ridicat în partea din spate. La ultima încercare lanțurile s-au rupt din nou și acțiunea a fost abandonată. La ședința cu primul secretar i s-a raportat acestuia eșecul dărâmării Coloanei, drept care tov. Babalâc l-a făcut „neputincios”, supărat că i-au fost „înșelate așteptările”.

Viața lui Tănăsie Lolescu a fost dată exemplu ca un adaptat perfect la timpurile pe care le-a trăit:

„A fost rând pe rând slugă la un cârciumar din București (în așa-zisul regim burghezo-moșieresc), apoi secretar la Uniunea Tineretului Muncitoresc Strehaia, secretar cu probleme organizatorice la Târgu-Jiu (1953), președinte al Consiliului Popular Orășenesc Motru (1989) și, la pensie, Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Hobița”. Este notabil faptul că „fratele Lolescu Tănăsie” a condus în ultimii ani ai vieții prima lojă masonică sătească din lume și singura de acest fel din România (loja avea 12 membri, oameni cu o poziție importantă în comunitate, printre aceștia numărându-se un preot, un învățător, un consilier local și un inginer din cadrul Primăriei Peștișani), ce făcea parte din Marea Lojă Națională a României, condusă pe atunci de marele maestru Viorel Danacu”, a scris Sorin Lory Buliga în articolul său.

Coloana lui Brâncuși a reușit însă să rămâna în picioare în ciuda dușmanilor săi. Pe data de 19 februarie este decretată ”Ziua Brâncuși”:

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI