Marea noastră artistă Corina Chiriac (73 de ani) și-a lansat, zilele trecute, în foaierul Teatrului Odeon, cea de-a doua sa carte, „Două piese de teatru”, ocazie cu care ne-a povestit, în exclusivitate pentru Playtech Știri, despre prima mare pasiune, actoria. Cel mai tare au amuzat-o rolurile în care interpreta femei mai în vârstă, cum a fost, de altfel, și cel al Domnișoarei Cucu, din „Steaua fără nume”, piesă de teatru scrisă de Mihail Sebastian.
Corina Chiriac, una dintre vocile de aur autohtone, nu este doar o interpretă de renume, ci și actriță, fiind absolventă a Facultății de Teatru. A reușit, totodată, să intre și în rândul scriitorilor, după cele două cărți lansate, „Minuni trăite” și „Două piese de teatru”. Artista ne-a mărturisit că scrie încă din anii adolescenței și că mai are, și acum, păstrate în computer, câteva manuscrise neterminate.
Corian Chiriac a povestit, pentru Playtech Știri, despre pasiunea sa pentru scris, dar și despre dragostea pentru teatru:
„Atunci când un om are talent să scrie și simte nevoia să comunice în scris încearcă și memorialistică și eseu și teatru. Bine, eu sunt actriță la bază. Mie îmi place să scriu. Și am publicat și-n diferite ziare din străinătate. Nu mi-am cerut niciodată titulatura de scriitor că nu mă consider un scriitor oficial, dar uite că am succes.
Piesele au fost scrise în trecut. Eu am foarte multe manuscrise, începute și neterminate, în computer, în hardurile mele externe. Am învățat computer pentru că-mi place să scriu, iar mașina de scris nu mai era o opțiune după anii ‘90. Așa începe și cartea mea, „Minuni trăite”, despre cum am învățat eu să scriu la computer. Și e o pagină foarte comică. Prin care în special cei din generația mea, cititori care au depășit 50 de ani, s-au recunoscut în eforturile generației noastre de a ne familiariza cu o tehnologie pe care nu am avut-o la tinerețe, pentru că nu exista. Mai am încă 3-4 încercări de scrieri începute.
Dacă timpul și inspirația îmi vor permite, probabil unele dintre ele le voi termina. Depinde și de propria mea încredere că ceea ce scriu merită să fie publicat, să zicem. Cartea aceasta a fost o surpriză pe care am vrut să o las în urma mea pentru că cineva trebuie într-o zi să o aibă la dispoziție, mai ales generația asta, niște texte care se referă la cum se gândea și cum se scria un spectacol de teatru când eram eu studentă. Mi-a plăcut foarte mult arta spectacoluui în general”.
Corina laudă școala românească de teatru.
„Noi am făcut o școală foarte bună la Institutul de Teatru, acum 50 de ani, aveam profesori excepționali. Inițial mă gândisem să fac o lucrare de diplomă, dar mi s-a spus că nu se poate, că trebuie să fie altfel lucrarea de la sfârșitul facultății și am terminat piesa de teatru pe care o începusem ca pe o schiță. Problema e că mie mi-a plăcut întotdeauna să scriu. Eram adolescentă, ca multe persoane care încep să scrie la o vârstă tânără și în ani de zile își fac mâna”, ne-a mai declarat celebra cântăreață.
Cât despre începuturile sale în actorie, Corina Chiriac ne-a mărturisit că nu a jucat teatru decât în facultate, iar rolurile care i se încredințau nu erau cele de Julieta, ci ale unei fete mult mai bătrâne decât era ea în realitate:
„Am jucat teatru doar în cadrul facultății. Rolul Domnișoarei Cucu m-a distrat foarte tare pentru că există două feluri de roluri, roluri la vârsta actorului, care sunt mai ușor de interpretat, și cele de compoziție.
De exemplu, când o fată tânără o interpretează pe Julieta. Îi trebuie puritatea, tinerețea și entuziasmul. Dar când o fată de 20 de ani joacă un rol de compoziție, adică joacă o femeie trecută de 40 de ani, care are cu totul alt caracter și alte date, pentru asta trebuie să ai umor și aplicație. Să creadă profesorii sau regizorul că te poți transforma atât de tare încât publicul să creadă că ai fi o fată bătrână de 50 de ani dintr-un târg de provincie.
M-a amuzat să joc roluri diferite de cum sunt eu în realitate. La 20 de ani nu puteam fi Domnișoara Cucu, în primul rând nu aveam vârsta”.
Corina Chiriac ne-a mai spus că i-a plăcut foarte mult lumea teatrului și că nu puțini sunt interpreții care se trag din actori.
„Mi-a plăcut foarte mult teatrul. De altfel, eu am migrat în muzica ușoară, am fost primul interpret de muzică ușoară. Pentru că există soliști, cântăreți și interpreți.
Sunt, de exemplu, voci mari cum era Mireille Mathieu. Excepțională, fără niciun fel de cusur, splendidă, particulară, dar ea nu era o interpretă. Ea era doar un executant al unei melodii. Pavarotti era și cântăreț și interpret. Adică el și interpreta textul pe care-l spunea. Și, de multe ori, interpreții se trag din actori”, a completat artista, pentru Playtech Știri.
Corina Chiriac decidea în urmă cu un an să doneze documente și obiecte personale care i-au aparținut familiei. Donaţia făcută Muzeului Național de Istorie a României cuprinde piese variate, de la paşapoarte iraniene ale bunicilor materni de origine armeană, trofee şi diplome, medalii, certificate de naştere şi de studii, documente şi fotografii de la începutul secolului XX, rochii de scenă, instrumente muzicale şi alte obiecte personale de familie. Pe marginea acestui subiect, artista ne-a mărturisit:
„Cum mi-a venit ideea? Cred că din faptul că-mi place să vizitez muzeele. Și mânăstirile și muzeele au rolul acesta, de a păstra vie istoria oamenilor. Mi-am zis că e păcat să le arunc, așa că am decis să le propun celor de la muzeu să le dau spre păstrare.
Sunt fericită că donația mea, din septembrie 2021, care s-a desfășurat la Muzeul de Istorie din București, un eveniment la care a venit multă presă și lume, și le mulțumesc că au venit, a ajuns și în alte orașe. Astă-vară am fost plecată în turneu la Muzeul „Ștefan cel Mare”, din Piatra-Neamț, apoi expoziția a fost preluată de Muzeul din Vaslui, după care s-a întors la București. Muzeul de Istorie din Târgoviște a cerut să o preia tot pentru două luni. Peste tot am fost la vernisajul expoziției, am lansat și cartea, le-am cântat oamenilor piesele cunoscute, au cântat și ei, au fost evenimente extrem de frumoase, care au durat cam cinci ore. La anul, expoziția va ajunge în alt oraș”.