Pentru cei care nu au azit de bărbatul care îşi pierde memoria odată la 7 secunde, vă spunem că s-a făcut și o serie TV în 2015, și nu este un mit, Clive Wearing chiar există. Citește mai departe și află cum trăieşte fără amintiri.
Deși ar putea părea doar o plăsmuire a vreunei minți creatoare, bărbatul care îşi pierde memoria odată la 7 secunde chiar există.
Clive Wearing s-a născut în Marea Britanie în 1938, iar în tinerețe alegea să devină muzician, cântăreț și compozitor desăvârșit, specializat în muzică corală și clasică. În 1985, la apogeul carierei sale, Wearing a contractat o formă de encefalită virală cauzată de virusul herpes simplex.
Virusul i-a atacat sistemul nervos central și i-a provocat leziuni cerebrale semnificative, astfel i-au fost afectați atât lobul temporal stâng, cât și cel drept, precum și lobul frontal. Hipocampul lui Wearing a fost, de asemenea, grav afectat de boală.
După cum bine se știe, creierul este complex, iar funcțiile diverșilor săi lobi nu sunt pe deplin înțelese, dar se consideră că atât lobii temporali, cât și hipocampul sunt esențiale pentru crearea și stocarea amintirilor.
Lobii frontali sunt responsabili de multe funcții, inclusiv de comportamentul social. În cazul lui Clive Wearing, leziunile cauzate de infecția virală i-au afectat grav memoria, iar în scurt timp a uitat numele copiilor săi și a suferit o deteriorare rapidă a memoriei.
Cazul lui Clive Wearing este unul dintre cele mai grave cazuri de amnezie înregistrate vreodată, acesta suferind de amnezie retrogradă completă, ceea ce înseamnă că și-a pierdut toate amintirile despre trecutul său.
Află și: Testul psihologic care arată ce suflet ai. Ce lacăt alegi dintre cele patru din imagine?
În plus, suferă și de amnezie anterogradă, ceea ce înseamnă că este incapabil să formeze și să stocheze noi amintiri, iar medicii și fiziologii care au lucrat cu Wearing estimează că acesta poate reține informații noi doar pentru o medie de aproximativ 30 de secunde, și uneori chiar șapte secunde, înainte de a le uita. Prin urmare, spun medicii, ”trăiește într-un prezent perpetuu, fără ancore în trecut sau capacitatea de a învăța ceva nou”.
Din punct de vedere istoric, majoritatea pacienților diagnosticați cu amnezie experimentează doar o singură formă a tulburării în același timp, fie retrogradă, fie anterogradă. Cazul lui Clive Wearing este extrem de neobișnuit din acest punct de vedere, deoarece el experimentează ambele forme de amnezie simultan.
Acest lucru a făcut ca viața lui Clive Wearing să fie deosebit de dificilă, astfel că, din cauza confuziei sale profunde și a incapacității sale de a reține informații noi, locuiește acum într-un centru de asistență pentru a putea primi ajutorul de care are nevoie.
Deși nu-și amintește viața de dinainte de apariția amneziei, Wearing și-a păstrat unele abilități uimitoare și un nivel de înțelegere localizat la anumite concepte.
Deborah Wearing este cea de-a doua soție a lui Clive Wearing. Cei doi s-au căsătorit cu doar un an înainte de începerea luptei lui cu encefalita virală, iar ea este singura persoană pe care Clive Wearing o mai recunoaște.
Deși nu-și amintește nimic anume despre viața lor împreună, o salută în mod constant pe Deborah cu multă dragoste și entuziasm. Ea îl vizitează des și, deși nu-și poate aminti vizitele ei ulterioare, este întotdeauna încântat să o vadă.
Dragostea lui pentru Deborah este unul dintre singurele lucruri pe care este capabil să și le amintească chiar și în absența ei, uneori vorbind sau scriind despre ea chiar și atunci când nu este prezentă.
”Acest lucru este remarcabil în sensul că poate fi un indiciu că memoria sa s-a îmbunătățit ușor în deceniile care au trecut de la începutul bolii sale.
De asemenea, atunci când i se cere, este conștient că are copii, deși nu-și amintește nimic despre ei și nu-i poate recunoaște.”, spun medicii care încă îi mai studiază cazul.
Unul dintre cele mai convingătoare elemente ale poveștii lui Clive Wearing este jurnalul său, în care și-a scris, în primii ani ai bolii sale, impresia sa despre lume. Wearing descrie că se simțea ca și cum ar fi fost adormit, sau chiar mort, și că tocmai se trezise pentru prima dată.
Disperat să își documenteze experiențele, a început să scrie într-un jurnal. Aproape toate însemnările scrise în această perioadă erau variații ale frazei ”Sunt treaz” sau ”Tocmai m-am trezit pentru prima dată”. Un fragment din jurnal este următorul:
”2:10 p.m: De data aceasta trezit în mod corespunzător… 14:14 p.m.: De data aceasta în sfârșit treaz… 14:35 p.m.: De data aceasta complet treaz.
La ora 21:40 m-am trezit pentru prima dată, în ciuda afirmațiilor mele anterioare.
La ora 22:35 eram complet conștient și treaz pentru prima dată după multe, multe săptămâni”.
Privind înapoi în jurnal pentru a vedea sute de însemnări similare, scrise de mâna sa, i-a provocat lui Wearing o și mai mare suferință, mai spun specialiștii care îl supravegează de atâția ani.