Înainte de sărbătorile de iarnă, pe data de 20 decembrie, românii obișnuiesc să taie porcul. Tradiția creștină spune că, în această zi, nu se face nimic altceva în afara activității amintite. Care este legătura dintre obiceiul tăierii porcului și Ignat, bărbatul care și-a ucis, din greșeală, tatăl.
Ce ar fi Crăciunul, fără tăiatul porcului? Potrivit tradiției, acest obicei se practică pe data de 20 decembrie a fiecărui an. În această zi, nu se lucrează, ci se taie doar porcul. Se spune că omul care n-are porc gras de Crăciun și cuțit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea.
Deși mulți români pun în aplicare această tradiție, puțini sunt cei care știu în ce întâmplare și-ar avea rădăcinile. Obiceiul este legat de Ignat, un personaj care, vrând să taie porcul din curte, și-a omorât tatăl. De aceea, se spune că în noaptea de dinaintea Ignatului porcul își vizează cuțitul.
Potrivit relatărilor etnologului Irina Nicolau din cartea Ghidul sărbătorilor românești, Ignat a fost un om care, vrând să taie porcul într-un an, a dat greșit cu securea și l-a lovit pe tatăl său chiar în creștet, omorându-l. L-a îngropat, i-a făcut pomeni, apoi a plecat în lume.
Pe drum, s-a întâlnit cu un preot, căruia i-a povestit cele întâmplate. Liderul religios l-a îndemnat să construiască o luntre cu care să treacă gratuit oameni peste râu și să îngroape în pământ un tăciune de lemn de tufă, așteptând până va înverzi.
Legenda spune că Ignat s-a așezat lângă râu, a făcut luntrea, a pus tăciunele în pământ și s-a însurat. Anii au trecut. Într-o noapte, bărbatul a auzit, de pe malul celălalt, strigăte de ajutor. A trecut apa, însă nu a găsit pe nimeni. S-a întors. A auzit din nou strigăte, a mers pe apă, fără să găsească pe nimeni.
Ignat a auzit strigăte de ajutor și a treia oară. A urcat în barcă, a trecut râul și a găsit doi moșnegi pe care i-a adus acasă. Le-a povestit fără rețineri primul său păcat, dar și celelalte două, care constau în faptul că, neajungând la timp la malul celălalt, niște oameni s-ar fi înecat.
Ce nu știa bărbatul însă, era că cei doi moșnegi erau Dumnezeu și Sfântul Petru. L-au ascultat, fără să îi spună nimic. În locuința lui era mare sărăcie. Atât de mare încât copiii plângeau de foame, iar mama îi adormea ca să le treacă, păcălindu-i că a pus ceva la copt sub țest.
Unul dintre moșnegi a întrebat-o pe soția lui Ignat ce are acolo, iar femeia i-a spus că nimic. Atunci i-a poruncit să ridice țestul. Sub el a găsit o pâine foarte mare. În fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări înalte. Ignat și-a dat seama imediat pe cine avea în casă și a sărutat picioarele celor doi.
Atunci, Dumnezeu l-a chemat pe Ignat să îl urmeze. El se gândea însă la copiii săi. Dumnezeu i-a promis că el va avea grijă de ei, astfel încât bărbatul a lăsat totul și a mers mai departe. Când au ieșit din casă, au trecut pe lângă tufa înverzită care crescuse din cărbune, semn că păcatul i-a fost iertat.
Citește și: Se spală rufe de Ignat? Ce este interzis să faci pe 20 decembrie
„Au mers ani în șir. Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu boieri urmată de măgari încărcați cu mărfuri scumpe. Dumnezeu îl întreabă pe Ignat dacă îi recunoaște pe acei oameni. Ignat nu îi recunoaște. Dumnezeu se miră – păi sunt copiii tăi!
Stau de vorbă și este chiar așa, se recunosc și pleacă împreună. O poveste încâlcită cu sfârșit fericit…”, se arată în lucrarea Ghidul sărbătorilor românești, a etnologului Irina Nicolau.