Rezultatele celui mai recent studiu arată că nu există o genă a homosexualității, așa cum mulți au susținut până în prezent. Cercetătorii au ajuns la concluzia că atracția sexuală nu este definită de o singură genă, ci aceasta apare ca efect cumulat al mai multor gene.
Cercetătorii din Statele Unite ale Americii și Europa au analizat 500.000 de profile ADN în cadrul celui mai extins studiu de până acum, iar rezultatele au fost publicate în revista Science. Oamenii de știință cred că astfel pot demonta teoria apărută în anii ’90, potrivit căreia ar exista o genă homosexuală care poate determina orientarea sexuală în același mod în care poate fi determinată culoarea ochilor unei persoane.
„Este practic imposibil să prezicem comportamentul sexual pe baza genomului cuiva. Nu există o genă a homosexualităţii, ci aceasta apare ca efect cumulat al mai multor unor gene”, a declarat Ben Neale, unul dintre cercetătorii care au efectuat studiul cu privire la homosexualitate.
„Rolul jucat de genetică nu poate fi pus la îndoială, dar foarte probabil nu este unul major – întrucât există un impact neexplicat al mediului, pe care poate nu vom fi niciodată capabili să-l identificăm”, a spus și Fah Sathirapongsasuti, cercetător la compania 23andMe.
Autorii studiului recunosc însă că orientarea sexuală are o componentă genetică, după ce au fost identificate 5 locații fixe pe cromozomi, care ar avea legătură cu homosexualitatea, însă acestea ar avea o influență foarte mică. Cercetătorii au descoperit că una dintre aceste locații are legătură cu căderea părului, ceea ce sugerează o legătură cu reglarea hormonilor sexuali.
„Genetica ne sugerează că este mult prea simplist să presupunem că cu cât atracţia faţă de acelaşi sex este mai puternică cu atât atracţia faţă de sexul opus e mai slabă”, susțin cercetătorii care au efectuat studiul.