”Cei răi nu pot fi iubiți, nu pot fi fericiți!” Lecția de viață pe care Alexandru Vlahuță i-a transmis-o fiicei sale, Margareta

Scriitor, poet, și om politic român de mare anvergură, Alexandru Vlahuță este renumit pentru contribuțiile sale în literatură și activitatea sa în domeniul cultural și social. Istoria literaturii române păstrează, la colț de cinste, scrisoarea pe care poetul i-a dedicat-o fiicei sale, Margareta, la împlinirea vârstei de 16 ani, fiind una dintre cele mai frumoase declarații de iubire redactate vreodată.

Părintele ”României Pitorești”

Alexandru Vlahuță a fost un scriitor, poet, dramaturg, jurnalist și om politic român, născut la 22 februarie 1858 în satul Șendriceni, județul Botoșani, renumit, în special, pentru contribuțiile sale în domeniul literar.

Cel care ne-a dat ”România Pitorească” fost un autor prolific, scriind poezii, proză, piese de teatru și lucrări publicistice. A debutat în literatură în anul 1875, iar în timpul carierei sale a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români ai epocii sale.

Dezvăluiri tulburătoare despre ultimele zile ale lui Gabriel Cotabiță. Familia l-a internat în mare secret, prietenii nu mai știau nimic de el

S-a aflat care este cauza morții lui Gabriel Cotabiță! S-a confruntat cu...

Bendeac a șocat toată țara după moartea lui Cotabiță! De ce nu a vrut să se împace cu el

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Faimosul autor a avut o influență semnificativă în literatura română, fiind un reprezentant important al realismului în literatură.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără romanul „Românii din Vechiul Regat și întreaga lor viață” (1887), care oferă o imagine detaliată a societății românești din acea perioadă, dar și romanul „Războiul de independență” (1901), care tratează evenimentele din Războiul de Independență al României.

Vezi și ”Plătesc amorul meu cu viața!” Cleopatra Lecca, femeia de ”Pe lângă plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu

Talentat la scris, ghinionist în dragoste

În 1878, Vlahuță se îndrăgostește iremediabil de frumoasa Ida Pagano, fiica profesorului ei de limba italiană. Câteva priviri dulci, o atingere de mână, o plimbare sub clar de lună și reușește să o convingă să-i accepte cererea în căsătorie.

Flacăra iubirii arde puternic, însă dragostea durează doar șapte ani, cei doi urmând să divorțeze la începutul anului 1885, fără să își dea seama că Ida este însărcinată cu primul și singurul lor copil.

Pe 10 noiembrie se naște Margareta, fiica poetului. Cea pe care o alintă Mimilica devine, rapid, centrul universului său și singura lui rațiune de a respira.

Cel mai iubitor părinte ne-a lăsat cea mai frumoasă scrisoare din literatură

În ziua în care Margareta a împlinit frumoasa vârstă de 17 ani, tatăl ei, Alexandru Vlahuță, s-a așezat la birou și a așternut, pe o coală de hârtie, ceea ce avea să devină cea mai frumoasă scrisoare de iubire rămasă în literatura română.

Dragostea unui părinte nu cunoaște limite, Vlahuță exprimându-și cele mai calde și sincere sentimente față de fiica lui, pe care o roagă să-și păstreze seninătatea și blândețea și-n momentul în care va depăși jumătate de veac.

”Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea, al doilea, de!

Norocul şi celelalte „pere mălăieţe” care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea.

Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi. Atâţi câţi merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi daca ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte.

Dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta.

Vezi și Celălalt Minovici. Nicolae, medicul care s-a strangulat de 12 ori, de dragul științei. A privit moartea în ochi și a clipit

”Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, ca o conştiinţă curată!”

Alexandru Vlahuță a făcut tot posibilul pentru a-i insufla fetei sale valori și principii solide de viață, învățând-o să fie bună cu cei din jur, să-i protejeze pe cei dragi și să lupte pentru dreptate, luând decizii care să o ajute să aibă conștiința împăcată. Poetul trece la cele sfinte în anul 1919, la București.

Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii.

Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: „Uitaţi-vă la mine!”

Dar, mai ales, aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă. Când ai împlinit şaptesprezece ani.”, așa sună cea mai frumoasă scrisoare de iubire pe care un părinte i-o poate dedica odraslei sale.

Margareta Vlahuță se căsătorește cu istoricul de artă și renumitul bizantinolog I.D Ștefănescu, bărbatul care îi dăruiește cel mai frumos cadou, un băiețel pe care-l va numi Alexandru, ca pe tatăl ei mult iubit. Se stinge din viață la 90 de ani, în 1975, fiind înmormântată în cimitirul Mănăstirii Agapia.