Au trecut 43 de ani de la tragicul cutremur din 1977. 56 de secunde (55 conform altor surse), o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, peste 1.570 de morți și 11.300 de răniți, la care se adaugă încă multe necunoscute. Una dintre ele: cum a reacționat Nicolae Ceaușescu în fața ultimului dezastru din România?
În seara cutremurului din martie 1977, Nicolae și Elena Ceaușescu erau în vizită oficială în Nigeria. Exact în momentul în care s-a produs cutremurul, dictatorul participa la banchetul oficial organizat de șeful statului nigerian în cinstea sa. Ceaușescu a fost informat de cele petrecute în țară de un secretar român care a intrat în marele salon unde avea loc întâlnirea, în momentul în care generalul locotenent Olusegun Obasanjo își începuse cuvântarea.
Urma discursul lui Ceaușescu, care a anunțat că în România a avut loc un cutremur catastrofal, cu victime omenești și pagube majore. Fără a mai ține cont de protocol, oficialii nigerieni au înțeles gravitatea situației și au făcut demersuri de plecare. În dimineața zilei de 5 martie 1977, la ora 08:15, avionul prezidențial a aterizat la Otopeni.
„Parcurgînd pe jos bulevardele Magheru, Bălcescu, Republicii, Piața Universității, strada Academiei, tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a oprit în punctele unde seismul a provocat grele pierderi umane și materiale: blocul de la cofetăria «Scala», blocul de lîngă hotelul «Lido», clădirea care adăpostește pensiunea «Bulevard», blocul la parterul căruia se afla restaurantul «Dunărea», clădirea de pe strada Ion Ghica, imobilul de la întretăierea străzilor Edgar Quinet și Academiei”, nota ziarul ”Scînteia”.
În următoarele zile, dictatorul, însoțit de cele mai multe ori de soția Elena, a vizitat locurile afectate de seism, cerând explicații și dând directive. Vizitele erau relatate pe larg de presă. În ”Scînteia” scria că la ”Scala” Ceaușescu ”s-ar fi aruncat primul în subsoluri ca să caute supraviețuitori”.
Ziarul ”Scânteia”, după ortografia vremii, devenit ”Scînteia” în urma reformei ortografice din 1953, a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, până la căderea lui Ceaușescu în decembrie 1989. Urmașul ziarului este Adevărul, inființat de Alexandru Beldiman. Cotidianul a apărut la Iași, în 1971, și un an mai târziu în București.