Plăcinta este un preparat de patiserie făcut din foi de aluat, între care se pune umplutura preferată de fiecare; fie brânză, carne, cartofi, varză, dovleac, fructe sau ciocolată. Acest deliciu este des întâlnit atât în România, Republica Moldova, cât și în sudul Ucrainei.
Cuvântul românesc ”plăcintă” este moștenit din limba latină: ”placenta”, unde are sensul ”prăjitură”, ”turtă”, ”plăcintă”. Variațiuni se pot găsi și în alte țări.
Antropologii spun că primele mențiuni ale existenței acestui fel de mâncare au apărut în perioada neolitică ori în noua era a pietrei, când egiptenii au gătit prima crustă de plăcintă. Specialitățile erau cunoscute sub denumirea ”galettes” și erau umplute cu orz, ovăz, secară și unse cu miere.
Există informații despre plăcintă pe pereții mormântului din Valea Regilor al Faraonului Ramses al II-lea, care a domnit între anii 1304-1237 î. Hr. Însă, istoricii sunt de părere că originea preparatului este atribuită grecilor, care preparau o pastă din făină cu apă, la care adăugau grăsime, pastă de pe care o înfășurau apoi în jurul unei bucăți de carne.
Ingrediente
300 g făină
120 g unt
1 lingura zahar
2 linguri smântâna
Umplutură
500 g brânza de vaci
2 linguri smântâna
150 g stafide aurii
1 plic zahar vanilinat
3 oua
coaja rasa a unei lamâi sau portocale
1 lingurita unt
o lingura faina
Amestecă făina cu zahărul, smântâna și untul, apoi frământă un aluat de dimensiunea dorită, din care se pot întinde două foi de plăcintă. O foaie se așază în tava unsă cu unt și tapetată cu făină.
Amestecă gălbenușurile cu brânză, smântănă, zahărul vanilinat și coaja de citrice, după bunul plac. Bate separat și albușurile până se obține o spumă, ulterior adaugă-le împreună cu stafidele în compoziția cu gălbenușuri și brânză. Pune toată compoziția obținută într-o tavă, acoperă cu cea de-a doua foaie, unge cu smântână și dă tava la cuptorul preîncălzit pentru 30 de minute.