Din cele mai vechi timpuri, oamenii au făcut legături între sărbătorile religioase și anumite situații de zi cu zi, pe care mulți acum le consideră coincidențe sau superstiții, care au la bază lucruri naturale sau acțiuni firești. Începem să murim de când ne naștem, ar fi de acord unii, pe când alții duc mai departe mistica legătură dintre cei care trec în neființă în anumite zile din an și mai cu seamă dacă săvârșirea se petrece în Săptămâna Mare.
Credința populară amintește că cei care mor în Săptămâna Patimilor vor găsi mult mai greu calea către Rai, iar sufletul se va chinui să își găsească liniștea. În aceste zile, se crede că porțile Raiului sunt închise și că sufletele celor care trec în neființă ajung în Iad ori că vor avea parte de chinuri mari pentru ca, în final, să ajungă în Rai.
Dacă din bătrâni e lăsat că nu este bine ca cineva să moară în Săptămâna Patimilor, lucrurile se schimbă atunci când este vorba despre Săptămâna Luminată, cea care urmează imediat după Paște, dar și despre celelalte săptămâni din Postul Paștelui. Aceștia care trec în neființă în perioadele menționate ajung direct în Rai, fără să fie nevoiți să treacă prin Judecata de Apoi.
Tot direct în Rai ajung și sufletele celor care se duc între Paște și Rusalii și în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează. Credința populară spune că, în posturi, fie cel al Paștelui ori cel al Crăciunului, mor numai oamenii buni, desăvârșiți și fără de vină.
Prima săptămână care urmează după Învierea Domnului este Săptămâna Luminată, care se termină în duminica următoare, numită Duminica Tomii, Sfântul Apostol Toma. Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paște, la Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile.