Să încerci să te gândești doar să rămâi în viață poate fi destul de greu, dar ce se întâmplă cu tine când mori? Totuși, nu vorbim aici de lucruri de tipul „viață după moarte”. Vrem să știm ce se întâmplă fizic cu corpul nostru și ce ar rămâne din el după 100 de ani într-un sicriu. Ei bine, potrivit unor cercetări, lucrurile încep să se schimbe cu mult înainte de a trece un secol.
Corpul uman conține peste 200 de oase, câteva trilioane de microbi, până la 37 de trilioane de celule și nu durează mult până când acestea încep să se descompună. La doar câteva minute după moarte, unul dintre primele lucruri care dispar este creierul.
Inima oprește circulația sângelui atunci când încetează să mai bată, ceea ce este important, deoarece sângele este cel care transportă oxigenul către organele și țesuturi. Fără acesta, acele organe care au nevoie de cel mai mult oxigen vor muri efectiv de foame primele. Acest lucru are ca rezultat faptul că acele celule încep să aibă scurgeri de lichid.
Știți că ni se spune în mod constant că suntem compuși în proporție de 70 la sută din apă? Ei bine, aceasta trebuie să iasă de undeva și, fără oxigen care să le mențină în viață, celulele din locuri precum creierul sunt cele care se autodistrug primele.
În primele 24 de ore după ce corpul uman a stat într-un sicriu, intestinul va fi următorul care va începe să se descompună. Pentru că sistemul imunitar este pe moarte, nu mai poate conține trilioanele de microbi înfometați care, atunci când acel corp era în viață, ne ajutau să digerăm mâncarea pe care o măncam.
Aceștia scapă din intestinele inferioare prin țesuturile, venele și artere. Apoi ajung la ficat și la vezica biliară, care conțin o bilă galben-verzuie care obișnuia să descompună grăsimile atunci când corpul era în viață. Totuși, microbii vor mânca ficatul și vezica biliară, ceea ce înseamnă că bila va începe să inunde corpul, transformându-l în galben-verde.
Acești microbi domină apoi între a doua și a patra zi, producând gaze toxice, cum ar fi amoniacul și hidrogenul sulfurat. Acestea vor face ca organismul să se umfle și, de asemenea, să miroasă destul de urât.
După trei-patru luni, spun cercetătorii, respectivul corp nu mai este galben-verde. Acum va fi de un negru-maroniu, deoarece vasele de sânge s-au deteriorat, determinând ca fierul din interiorul lor să se revarsă și să se oxideze.
Un alt lucru care se întâmplă în jurul acestui punct este că structurile moleculare care țin celulele împreună se rup, ceea ce înseamnă că țesuturile se prăbușesc. Orice haine de bumbac pe care le-ar fi purtat la înmormântare se dezintegrează la aproximativ un an după ce respectivul corp a fost pus în sicriu, sunt descompuse de fluidele corporale acide care au scăpat de ceva vreme.
Apoi se liniștește pentru o vreme, dar la aproximativ un deceniu, mediul umed, abia oxigenat, provoacă o reacție chimică prin care grăsimea din coapse și din spate se transformă într-o substanță asemănătoare săpunului, numită ceară de mormânt.
Cu toate acestea, dacă sicriul a fost îngropat în condiții mai uscate sau dacă fluidele corporale nu au provocat prea multă umezeală, respectivul corp ar putea începe să se mumifice. Acest lucru este cauzat de evaporarea apei prin pielea subțire de pe urechi, nas și pleoape, ceea ce face ca acestea să se usuce și să se înnegrească.
La 50 de ani, țesuturile se vor fi lichefiat și vor dispărea, lăsând pielea și tendoanele mumificate. Acestea se dezintegrează și ele. La 80 de ani, oasele se vor fi fisurat, deoarece colagenul moale din interiorul lor se va fi deteriorat.
Ceea ce știam a fi un corp uman va fi redus la schelet, dar nu pentru mult timp. Pentru că, după 100 de ani, ultimele oase se vor fi transformat în praf. De fapt, vor rămâne doar dinții, având în vedere că aceștia sunt cea mai rezistentă parte a corpului uman.