Dacă cu ani în urmă România dădea lumii adevărate genii, ieșite de pe băncile școlilor românești, astăzi am ajuns într-un impas. Situația nu se datorează, neapărat, lipsei de capete luminate, ci datorită unui sistem educațional ajuns aproape la sapă de lemn, din lipsa de finanțare și a salariilor extrem de mici. Învățământul public din România se confruntă cu probleme de finanțare încă de la căderea comunismului, în urmă cu peste 30 de ani. În același timp, lipsa unei coerențe în programele de infrastructură și a unei reforme reale în educație, a adus învățământul românesc în cea mai grea perioadă a sa. Salariile din educație, unele extrem de mici, în comparație cu performanțele cerute, sunt una din marile probleme. Cu alte cuvinte, profesorii din România sunt în pragul subzistenței.
Conform unei statistici Eurostat, la această oră sunt aproximativ 173.000 de profesori și învățători în sistemul de învățământ românesc. Deși, de-a lungul anilor, li s-au promis majorări salariale, acestea fie au fost insuficiente, fie nu au fost deloc.
În ultimii doi ani, conform legii salarizării din 2017, profesorii din preuniversitar ar fi trebuit să beneficieze de o majorare salarială de cel puțin 20%. Dar, cum pandemia a lovit națiunea, salarizarea din educație a trecut sub ultimul loc din lista de priorități a guvernelor perindate la Palatul Victoria în ultimii doi ani și jumătate.
În cazul unui dascăl debutant, plafonul de salarizare ajunge la 2.000 de lei, iar pentru profesorii cu vechime, salariul este situat în jurul a 4.000 de lei lunar, la care se adaugă și sporurile aferente, conform unei analize Antena 3.
Plecând de la aceste sume, profesorii din sistemul de învățământ românesc sunt obligați să-și calculeze un coș zilnic de doar 30 de lei. Dacă punem la socoteală faptul că prețurile au crescut, la servicii și alimente, te întrebi ce ar putea cumpăra cu 30 de lei un dascăl.
La banii încasați, să zicem cei 4.000 de lei, se adaugă impozitul pe salarii, contribuția lunară la fondul de pensii și la cel de sănătate, iar restul de bani ar trebui să-i ajungă unui profesor cu 35 de ani vechime în muncă, până luna următoare, în condițiile în care facturile la gaze și energie au explodat, și în condițiile în care se anunță noi majorări de prețuri la produsele alimentare de bază, și nu numai.
La un simplu calcul, cam 40% din salariul încasat profesorii din România se duce pe utilități, restul, udeva între 20-35% pe alimente, iar restul până la 100% le-ar rămâne să trăiască, de pe o zi pe alta.
Până în 2022, conform ministrului Cîmpeanu, salariile în Educație ar fi trebuit să crească cu cel puțin 16-20%, dar condițiile bugetare și efectele crizei ar putea da peste cap acest plan.
De cealaltă parte, sindicatele din învățământ nu fac mai nimic, spun profesorii, iar ultimele discuții cu premierul Ciucă și cei doi miniștrii, de la Educație și Finanțe, nu au dus la nicio rezolvare reală a problemelor salariale din Educație.
Cu alte cuvinte, profesorii nu se mai simt protejați și apărați de sindicate. Realitatea este una dureroasă, iar cei care ne educă astăzi copii, ar putea să renunțe și să se reorienteze către alte meserii, dacă se mai poate, iar cei tineri să ia drumul Europei.