Femeilor le este strict interzis să urce pe muntele Athos. Ce s-a întâmplat cu ultima femeie care a încercat să pășească în locul sacru? Iată povestea din spatele decretului imperial!
După Vatican, muntele Athos este ce mai sfântă zonă din lumea creștinității. Încă de la contruirea muntelui, toți au fost de acord ca acesta să fie sub protecția Avatonului. Avatonul este legea care interzice femeilor să urce pe munte. Cuvântul însemnă „neumblat”, făcându-se referire la interdicția vehementă a femeilor de „a umbla”. În lume mai există regula aceasta în: Mânăstirea Frasinei, România; Mânăstirea Sfântul Visarion – Dosikou, Grecia; Mânăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, Israel. Iinterdicția vine încă din secolul al XI-lea, timp în care câțiva călugări au fost seduși de femei cochcete care se dădeau drept ciobani pentru a intra în contact cu aceștia și pentru a-i corupe să întrețină relații sexuale.
Decretul imperial sub numele de Avaton a fost o măsură reconfirmată de împăratul leon al VI-lea Filozoful în anul 911, ulterior și de împăratul Roman I-lea în anul 920. În anul 385 prima soție a împăratului Teodosie cel Mare a murit. Acesta a avut trei copii cu ea – Arcadie, Honorie si Aelia Pulcheria. La scurt timp, el s-a căsătorit cu Galla, fiica împăratului Valentinian I alături de care a mai făcut doi copii – Gratian si pe Galla Plachida. Dintre toți, doar fiica din a doua căsătorie a supraviețuit, ajungând la rândul ei împărăteasă. Galla a venit la Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Vatoped instaurată de tatăl ei, pentru a se închina în memoria lui.
Înainte să intre în biserică a auzit: Antifonitria”: „Opreste-te si intoarce-te inapoi, caci eu sunt Imparateasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit sa tulburi linistea supusilor mei? Sa stii ca, de azi inainte, nici o femeie nu va mai calca pamantul sfant al acestui Munte.” Tânăra s-a smerit și a plecat din Sfântele Munte Athos.
„Precum madineii isi gateau femeile si le aduceau inaintea poporului iudeu, spre a-l corupe si a-l indeparta de Dumnezeu, tot astfel, diavolul a intrat in sufletele vlahilor, de-si impodobeau sotiile si fetele in straie barbatesti, ca sa-i piarda pe acei ce voiau a trai evlavios.”
– În 382, către Plakentia, fiica împăratului Teodosie I.
– În 1081 și 1108 de către familiile de păstori (cu peste 300).
– În 1345, Eleni, soția împăratului sârb Ștefan Dușan.
– În 1404, soția lui Ioannis Palaiologos.
– În 1854, un grup de fete tinere, care au căutat protecție după răscoala Halkidiki.
– În 1905 tânăra prințesă rusă Tatiana Nikita.
– În 1929, Aliki Diplarakou, „Miss Europa” greacă – îmbrăcat ca bărbat!
– În 1931, jurnalista franceză Maryse Choisy, care s-a deghizat ca marinar și a scris despre experiența ei într-o carte intitulată „O lună cu bărbații”.
– În 1948, un grup de femei din armata democratică din Grecia, care au rupt garda și au intrat în timp ce au fost urmărite de armata greacă în timpul războiului civil.
– În 1953, profesoara americană Cora Miller.
– În 1971, filologul francez Jacqueline Michele și italiencele Luisa Barbarito și Maria Pastterla.