Fecioara Maria reprezintă un model de sfințenie, smerenie și ascultare față de Dumnezeu, dar și un exemplu de dăruire față de chemarea sa. Este cinstită de oameni într-un mod aparte, având un loc special între sfinți. Nu se cunosc foarte multe despre viața acesteia și cu toate acestea este considerată de Biserică cea mi cunoscută sfântă.
În scrierile biblice ea apare sub numele de Maria din Nazaret. Nașterea și moartea acesteia nu apar în Biblie, iar Evangheliile amintesc despre ea tangențial.
În Noul Testament o găsim la Faptele Apostolilor, cap. 1, versetul 14, ultima menţiune a Maicii Domnului unde se spune că, după Înălţarea lui Iisus la Cer, Apostolii stăteau ascunşi de frica iudeilor într-o încăpere de deasupra casei, alături de ei fiind şi „femeile şi cu Maria, mama lui Iisus“.
Ea ar fi fost fiica a doi bătrâni, Ioachim şi Ana, care nu aveau copii. În „Începutul Evangheliei lui Iacob“, se găsesc trei părţi, a câte opt capitole, în care se vorbeşte despre :
Islamul vorbeşte despre Iisus ca fiul unei fecioare, pe nume Maryam. Coranul o consideră cea mai deosebită femeie şi aminteşte de aşa-numita Maryam în două locuri.
Aceste texte oferă multe informaţii despre Fecioara Maria, arătându-o ca aleasa lui Allah, din care s-a născut Iisus şi care a fost îngrijită la templu de Zaharia. Ea este numită „semnul lui Dumnezeu“, care şi-a păstrat fecioria pentru El.
În Biblie nu se vorbeşte despre moartea Fecioarei Maria. Tradiţia Bisericii arată că ea a fost ridicată cu trupul la cer. Înconjurată de Apostoli, Fecioara Maria a murit şi a fost îngropată, dar, după ceva timp, mormântul a fost găsit gol.
Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, chiar dacă s-ar presupune că de fapt Maria ar fi murit la Efes, locul unde şi-a petrecut mulţi ani după înălţarea lui Iisus.