Obligațiile fiscale sunt o parte inevitabilă a vieții fiecăruia dintre noi, iar respectarea acestora este esențială pentru evitarea problemelor legale și financiare. În România, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) joacă un rol crucial în verificarea situației fiscale personale a contribuabililor și în asigurarea conformității acestora cu legislația în vigoare. Ce riscă persoanele care nu declară la ANAF o moștenire Înțelegerea procesului de verificare și a riscurilor asociate poate oferi claritate și siguranță pentru contribuabili.
Etapa în care autoritatea fiscală stabilește veniturile impozabile ale contribuabilului este crucială în procedura de verificare a situației fiscale personale.
Vezi și: ANAF a făcut cea mai mare schimbare. Toți românii sunt cu ochii pe el acum
Metodele indirecte utilizate în acest scop trebuie înțelese și explorate în detaliu, pentru ca persoanele vizate de aceste verificări să se poată pregăti corespunzător cu documente justificative.
Să luăm în considerare un exemplu concret: o persoană fizică se confruntă cu riscuri de neconformare la declararea veniturilor impozabile, identificate în urma unei analize de risc efectuate de autoritatea fiscală.
În astfel de cazuri, organele fiscale au obligația de a trimite contribuabilului o notificare de conformare, oferindu-i acestuia posibilitatea de a rectifica situația înainte de a începe o verificare amănunțită.
În cazul în care riscurile fiscale persistă, verificarea propriu-zisă începe, iar contribuabilul este obligat să depună o declarație de patrimoniu și de venituri detaliată, însoțită de documente justificative.
În cadrul verificării, inspectorii ANAF examinează atent documentele și informațiile referitoare la fluxul de fonduri al contribuabilului și evoluția patrimoniului acestuia.
Este esențial de menționat că contribuabilul are dreptul de a depune orice documente și informații pe care le consideră necesare pentru clarificarea situației sale fiscale.
Vezi și: Cum îți declari veniturile independente la ANAF în 2024. Declarația Unică, explicată de Fisc
Unul dintre aspectele cruciale ale verificării este selectarea și aplicarea uneia dintre metodele indirecte de stabilire a veniturilor prevăzute de legislație. Aceste metode, precum cea a sursei și utilizării fondurilor sau cea a fluxurilor de trezorerie, sunt folosite în funcție de particularitățile fiecărui caz și pot avea consecințe semnificative asupra impozitelor datorate.
Metoda sursei și utilizării fondurilor este cea mai des utilizată în cadrul procesului de verificare fiscală și este selectată atunci când există indicii că persoana fizică supusă controlului a avut cheltuieli care depășesc veniturile declarate.
Procesul de analiză începe prin evidențierea cheltuielilor efectuate în perioada verificată și a diferitelor sume de bani utilizate, cum ar fi finanțarea societăților deținute prin împrumut-acționar. De asemenea, se iau în considerare veniturile din surse identificate, precum salarii, dividende sau alte încasări raportate către autorități.
Dacă, în final, cheltuielile înregistrate în perioada analizată depășesc totalul veniturilor din surse identificate, se presupune că persoana fizică a utilizat și alte surse de finanțare pentru aceste cheltuieli. În absența identificării precise a acestor surse suplimentare, se consideră că acestea reprezintă venituri suplimentare neidentificate și sunt impozitate conform legislației fiscale în vigoare.
Vezi și: ANAF vinde Dacia, BMW și Mercedes la preț aproape de pomană. De la 500 de euro ai mașini pe alese
Este important de menționat că, începând cu 1 iulie 2024, acest venit suplimentar va fi impozitat cu o rată de 70%, conform noilor reglementări adoptate.
Neconformitatea la declararea unei moșteniri sau a altor venituri poate avea consecințe serioase pentru contribuabil. Este important ca fiecare persoană să fie conștientă de obligațiile sale fiscale și să coopereze cu autoritățile fiscale în cadrul procesului de verificare.