Ioana Ginghină este o mămică extrem de dedicată și are o relație superbă cu fiica ei, Ruxandra. Cele două se înțeleg foarte bine, astfel că adolescenta nu privește într-un anumit mod celebritatea actriței. Vedeta ne-a explicat, în exclusivitate, că micuța ei este matură și a înțeles ce implică profesia aleasă de femeia care i-a dat viață. Când vine vorba despre o eventuală surioară sau un eventual frățior, Ruxandra ne-a mărturisit ce și-ar dori.
Ioana Ginghină și-a amintit de perioada în care dădea BAC-ul, explicând că nu a pus presiune pe ea atunci când a venit vorba de note. Vedeta știa deja că își dorea să se facă actriță, fiind pregătită pentru a intra la facultate. Totuși, fiica ei are emoții atunci când vine vorba despre anul viitor, când o să susțină Evaluarea Națională.
De asemenea, actrița ne-a povestit și de faptul că fiica ei i-a înțeles meseria. Aceasta i-a povestit în perioada divorțului și de apariția în Playboy, iar Ruxandra a reacționat foarte bine. Recent, Ioana Ginghină mărturisea că nu exclude posibilitatea de a mai avea un bebeluș. Aflată alături de mama ei la lansarea colecției de toamnă-iarnă 2022 a unui brand cunoscut, adolescenta a punctat că, dacă ar avea de ales, și-ar dori un frățior.
Ioana Ginghină: Nu era stresul mare la mine, nu pentru că era școala ușoară. Nu prea învățam pentru că atunci era cu examen la fiecare facultate. Știind că dau examen la actorie, trebuia să iau BAC-ul, dar nu se punea problema așa. Nu era nevoie de note mari, nu era ca acum. Te duceai, dădeai examenul, luai bine, nu luai, iarăși bine. Nu am o amintire neplăcută.
Nu ai pus presiune pe tine atunci când vine vorba de note, nu?
Ioana Ginghină: Nu, pentru că îmi doream să ajung la actorie, acolo contau aptitudinile. Doar româna conta, trebuia să dai un examen, dar era fără notă, doar cu Admis/Respins. Nu eram stresată. Nu învățam de 10, dar eram undeva la 8, 7, 6, știam că nu se pune problema să nu iau BAC-ul. Nu aveam problema aceasta, a fost o perioadă relaxantă.
Ruxandra: Câteodată da. O să dau Evaluarea Națională, așa că îmi este puțin frică. Mă gândesc la 9 sau 8 (n.r. notele pe care le dorește).
Ioana Ginghină: Ea învață bine. Dacă teoretic se mențin aceleași note, bănuim că pe acolo este. Anul acesta este foarte greu, trebuie să facă recapitulări, meditații. Urmează un an greu, dar am zis că nu ne gândim la el decât din septembrie, acum ne bucurăm de vacanță.
Ruxandra: Prima dată mă duc eu într-o tabără, apoi cu mama în Londra. Ulterior, merg cu tata în Grecia, iar apoi cu mama în Grecia.
Ruxandra: M-am obișnuit, adică ea e mama mea, nu o privesc altfel.
Ioana este actriță în afara casei și mamică în casă.
Ioana Ginghină: Da. Am discutat și cu prietenii mei virtuali de pe Instagram și Facebook, era vorba despre expunere și despre faptul că apar mai dezbrăcată uneori. Ideea este că așa cum un copil este obișnuit să aibă părinții doctori, așa este și ea. S-a născut deja când eram actriță, vedetă, pozasem și în Playboy. A venit în lumea aceasta și este obișnuită.
Ruxandra: Nu mi-a explicat, doar mi-a spus și gata, am zis OK. Nu a fost o discuție întreagă.
Ioana Ginghină: Eu țin minte că am venit cu revista și i-am arătat-o. Cred că s-a întâmplat în urmă cu vreo 2-3 ani. Eram în perioada divorțului și cumva, voiam că dacă ies niște chestii la iveală din nou, că așa este presa, să fie pregătită. Întotdeauna eram în reviste chiar și cu ea, făceam coperți, nu i s-a părut cine știe ce chestie.
Ruxandra: Dacă este de ales, mai mult frățior. Ar fi frumos să am un frate mai mic. Poate ar putea să mă învețe mai multe despre cum este să fii băiat, iar eu pot să îl învăț cum este să fii fată. Dacă suntem ambele fete, pot doar eu să o învăț pe ea
„Nu vreau să îmi reproșeze la 30 de ani că am lăsat-o să își facă un tatuaj pe care își dorește să îl scoată.”
Ruxandra: Mă lasă să fac cam tot ce vreau, doar tatuaj nu. Mi-a explicat că doar când o să fiu mai mare pot să îmi fac tatuaje. Ioana Ginghină: I-am explicat că o las să facă tot ce este reversibil acum, cât este minoră. Ulterior, când o să fie majoră, poate să facă ce vrea ea. Nu vreau să îmi reproșeze la 30 de ani că am lăsat-o să își facă un tatuaj pe care își dorește să îl scoată.