Noaptea de Înviere este încărcată de simboluri și semnificații profunde. Unul dintre cele mai discutate momente este acela în care, pe neașteptate, ți se stinge lumânarea. Pentru unii, e doar o întâmplare, pentru alții, un semn cu semnificații adânc înrădăcinate în credința populară. Iată ce spune tradiția despre acest gest aparent banal.
Lumânarea aprinsă în noaptea de Paște nu este doar o sursă de lumină, ci o reprezentare a credinței, a purificării și a speranței. În credința ortodoxă, lumina sfântă venită de la Ierusalim și oferită credincioșilor simbolizează învierea lui Iisus Hristos și triumful binelui asupra răului.
A duce această lumină acasă, fără ca ea să se stingă, este considerat de mulți un semn de binecuvântare și protecție pentru întreg anul care urmează.
Se spune că această flacără, odată păstrată cu grijă, aduce armonie în gospodărie, alungă necazurile și aprinde în suflet lumina nădejdii. Ea devine o punte simbolică între divin și uman, între cer și inimile celor care o poartă cu evlavie.
Potrivit tradiției populare, dacă ți se stinge lumânarea în noaptea de Înviere, acest lucru ar putea simboliza o slăbire a credinței sau o perioadă mai dificilă care se apropie.
Unele superstiții spun că flacăra stinsă ar putea prevesti ghinion, boală sau o lipsă de har divin. Alții interpretează acest gest ca pe un semn că este nevoie de introspecție, de purificare spirituală sau de reînnoirea angajamentului față de credință. Totuși, din perspectivă creștină, Dumnezeu nu pedepsește prin astfel de semne.
Teologii afirmă că semnificațiile negative atribuite lumânării stinse sunt mai degrabă rodul folclorului decât al învățăturilor bisericești. Adevărata lumină, spun ei, trebuie să ardă în suflet, nu doar în mâini.
Vezi și De ce aprindem lumânări în Noaptea de Înviere. Ce semnifică gestul de a duce Lumina acasă!
Dacă ți se întâmplă ca flacăra să se stingă, nu te panica și nu te lăsa cuprins de superstiții. Caută o altă lumânare aprinsă și reaprinde-o cu credință. Gestul acesta poate fi o ocazie de reînnoire spirituală, un moment de reflecție asupra propriei vieți și a relației cu Dumnezeu.
În noaptea Învierii, cel mai important este să păstrăm lumina în inimă. Oricât de des s-ar stinge flacăra exterioară, atâta timp cât sufletul rămâne aprins de credință, bucuria Învierii nu va putea fi stinsă.