Noaptea de Înviere este una dintre cele mai sfinte și emoționante momente ale anului pentru creștini. Printre tradițiile străvechi păstrate cu sfințenie în multe zone din țară se numără și obiceiul de a înconjura casa cu lumânarea aprinsă, imediat după ce ai primit Lumina Sfântă de la biserică.
Acest gest simbolic are rădăcini adânci în spiritualitatea românească și este însoțit de credința că oferă protecție, binecuvântare și noroc în anul ce urmează.
Obiceiul de a înconjura casa cu lumânarea aprinsă are o puternică încărcătură simbolică. Focul, în tradiția creștină, este semn al purificării și al prezenței divine. Lumina de Paște nu este o flacără obișnuită, ci una sfințită, care simbolizează biruința lui Hristos asupra morții și întunericului.
În unele zone ale țării, gospodarii înconjoară casa de trei ori, în sensul acelor de ceasornic, rostind în gând sau cu voce tare rugăciuni pentru pacea casei, sănătatea familiei și alungarea răului. Se crede că făcând acest gest, casa va fi ferită de necazuri, boli sau accidente, iar liniștea și sporul vor rămâne în gospodărie.
Pe lângă simbolismul religios, există și numeroase credințe populare care susțin această practică:
În unele familii, lumânarea de la Înviere era folosită și la împărțirea anafurei sau aprinsă la icoane în zilele de sărbătoare, tocmai pentru a păstra legătura cu acel moment sfânt.
După slujba de Înviere, atunci când te întorci acasă cu lumânarea aprinsă, ai grijă:
Nu uita: această lumânare nu se aruncă! Se păstrează cu grijă tot anul și poate fi aprinsă la momente importante din viața ta.