Românii spun că marea majoritatea a celor 1.000 de români contaminați cu noul coronavirus lucrează ”la minus 4 grade, pentru salariul minim de 9,35 euro pe oră”.
Aceștia au trimis ziarului Libertatea fluturași cu 1.200-1.300 euro net pe lună, bani dobândiți pentru o medie de zece ore pe zi de muncă și doar o zi liberă pe săptămână.
“Ne arată domnul Țiriac un stat de plată, cu 3.000€ salariu net. Doar că pe statul de plata la punctul 1 este trecut un premiu de 2.300€. Cred că doar 10 din cei 1.000 de muncitori primesc premii”, a spus Radu, un muncitor român care locuiește la 5 kilometri de cel mai mare abator din Europa.
Aflată în landul Renania de Nord-Westfalia și loc de muncă pentru 6.600 de angajați, mulți dintre ei români, întreprinderea care se află sub patronajul lui Clemens Tönnies a devenit un focar îngrijorător de coronavirus, iar dintre cei afectați, aproape 1.000 sunt români.
Într-o discuție purtată cu Libertatea, Ion Țiriac a spus câteva lucruri pe care i le-a spus magnatul neamț Clemens Tönnies, proprietarul imensului abator.
Acuzat fiind că boala a apărut pe fondul situației de muncă și de cazare, Tönnies s-a apărat prin Ion Țiriac, fostul tensimen punând la dispoziția redacției Libertatea un număr de 9 state de plată ale muncitorilor români. În documentele pe care le-a publicat Libertatea apar sume lunare între 2.000 și 3.000 de euro net.
De fapt, salariul este de 9,35€ pe oră, salariul minim. Astfel, lucrezi 200 de ore la minus 4 grade ca să ai 200 x 9,35 =1870€ Brut, iar după impozitare rămâi cu 1300€, iar de acolo îți oprește firma 150€ chiria pentru locuință. În luna aprilie a acestui an, Constantin a lucrat 181,5 ore în abator. Aproape 8 ore pe zi, șase zile pe săptămână, iar la finalul lunii a primit 1.238 de euro.
De altfel, în lunile în care face ore suplimentare, primește mai mult, dar niciodată, precizează el, nu a depășit 1.500 de euro, nici măcar când a lucrat 230-240 de ore pe lună. „Până în septembrie anul trecut se lucra în două schimburi pe secția noastră și eram peste o sută de persoane pe schimb. Intram la 4 dimineața și ieșeam la 3 după-amiază și se făceau 220-230-240 de ore, adică lucram și suplimentar. Obligat”, a spus el, același lucru fiind valabil și pentru ruda cu care a venit în Germania să lucreze, notează Libertatea.
Dar când a citit declarația omului de afaceri Ion Țiriac, prieten apropiat cu Clemens Tönnies, Constantin a fost foarte de indignat. ”Oamenii care ajung să câștige peste 2.000 de euro sunt puțini. Dacă firma noastră are nevoie de un șef de tură, ia pe unul din bandă care știe și germană și îi dă ceva în plus la salariu. Poate ajunge la 2.000 – 2.200, dar aceste sporuri sunt impozitate diferit. Pot fi cu salarii și mai mari, cei care coordonează mai multe secții, dar în acest post sunt două persoane la 1.200 de muncitori”, a povestit bărbatul.
Astfel, el îl contrazice ferm pe omul de afaceri român și pune la dispoziție, drept dovadă, propriul fluturaș de salariu: „Dacă ai lucra 180 de ore pe lună, mai mult de 1.100, 1.200 nu se câștigă, la 9,35 euro pe oră, de unde se trage impozitul către pensie, asistență socială și așa mai departe. La fluturașul pe care l-ați publicat, care arată că primește cineva 3.000 de euro, sigur e șef, că are salariul rotunjit cu prime. Nu e cazul la noi”, a spus și Constantin povestea cu primele, spusă și de primul muncitor.
Mai mult, cei doi sunt susținuți și de alți români care au trimis fluturașul la „Libertatea”, pentru a arăta că nu trăiesc pe salarii grase și nu se plâng degeaba.
”La mine pe secție, bărbații sunt obligați să descarce lăzi de plastic care nu sunt mai ușoare de 20 de kilograme. Un bărbat descarcă în jur de 25-30 de tone, zilnic!”
Cornel lucrează de 8 ani la firma Tönnies și menționează că problema nu este la angajatorul prim, ci la intermediarii care cer taxe pentru orice, multe dintre ele ilegale. „Eu iau 2.200 de euro pe lună și sunt spălător. Nu-i chiar roz, să nu credeți, lucrez numai cu apă, sunt spălător și după ce pleacă producția, eu fac curățenie, e frig, e apă, dar faci un compromis. Dar iau banii direct de la firmă. La firmele intermediare se primesc banii pe persoană și îi împart ei, dau ce vor ei”, a spus bărbatul.
De altfel, același lucru îl confirmă și Iulian, faptul că firmele intermediar căpușează muncitorii români și le iau foarte mulți bani. „Oamenii nu știu să citească germană, eu sunt de trei ani aici și mă descurc. Am dus un fluturaș la un traducător legalizat și sunt niște opriri ciudate pe fluturaș. De exemplu, din banii pe care îi muncesc se opresc și bani de chirie, 150 de euro pe pat și oscilează mereu, în funcție de câți sunt în cameră. Sunt puși românii să plătească și transportul la firmă, cu microbuzul, trei kilometri”, a spus bărbatul.
De menționat este că Cornel lucrează de 3 ani la abator, iar ca să aibă o viață decentă trebuie să mai lucreze în plus, în transport, dar și să facă și traduceri.
Există persoane care au firme intermediare ce s-au îmbogățit pentru că pun multe taxe pe fluturaș. Astfel, se întâmplă ca un muncitor care lucrează 220 de ore să ia 900 de euro în mână, deși ar trebui să ia aproape 1.500 de euro. Mai mult, în loc de aceste sume, alții au ajuns să ia și 600. Radu, Constantin și Cornel sunt alte nume decât cele ale muncitorilor cu care a vorbit Libertatea, pentru a nu exista repercusiuni asupra lor.