Nicolae Ceaușescu rămâne un personaj complex pe care românii l-au cunoscut cu adevărt abia după trecerea sa în neființă. Ce filme prefera dictatorul și de ce se uita pe ascuns la ele?
Nicolae Ceaușescu și-a ținut pasiunile, plăcerile și alegerile din viața personală departe de ochii lumii, așa că abia după moartea sa românii au aflat, de fapt, cine i-a condus și ce fel de om era. Se știe că acesta era preocupat de artă și iubea să se ducă la vânătoare. De asemenea, îi făcea o deosebită plăcere fiecare întâlnire cu vreun conducător străin. Avea ceva ce nimeni nu putea măcar visa – libertate. Față de poporul care era privat de multe activități, era deja obișnuit cu restricțiile aspre și cu îngrădirea perspectivei proprii, cei mai puternici oameni din stat se făleau cu puterea lor. Abia după 30 de ani Nicolae Ceaușescu și-a descoperit pasiunea pentru filmele polițiste. Mai mult decât atât, era un fan înrăit al serialului de televiziune american Kojac, care a rulat între 1973 și 1978.
Ca toate celelalte plăceri ale sale, a dus și acest hobby la extrem, așa că toate reședințele sale au fost dotate cu săli speciale de proiecție unde să poată să urmărească diverse filme în intimitate. Printre pasiuni se numărau și şahul, biliardul, voleiul, schi şi vizitele în străinătate. Vânătoarea se afla și ea la loc de cinste, alături de locul prim în rândul celor din breaslă. Pentru ca egoul acestuia să fie hrănit negreșit, animalele erau ademenite cu mâncare pentru a-i cădea mai repede în plasă. De asemenea, uneori animalele erau ucise dinainte de alți vânători pentru a i se asuma lui meritele cu ușurințe. Conducătorul nu era interesat de actul în sine, ci de reușite, care mereu trebuiau să-i aparțină.
„Am avut ocazia să pregătesc 10 trofee medaliate de cerb. Dictatorului îi plăcea vânătoarea, i-au căzut atunci în cătarea puştii zece cerbi, iar trofeele erau foarte valoroase. Nu am avut voie să îl însoţim la vânătoare. Am dat mâna cu el înainte de a pleca la Bucureşti şi am avut ocazia să-i prepar trofeele care i-au fost trimise ulterior, în Capitală”
Silviu Șpac, pădurar (Sursa: libertatea.ro)