Unul dintre cele mai controversate personaje ale revoluției din 1989 și un fost activist de partid, Ion Iliescu este omul politic cu cele mai multe secrete și controverse în jurul său. Fost șef la tineret, în perioada comunistă, și primul președinte al României post-decembriste , Ion Iliescu este considerat și unul din cei mai buni oameni politici din ultimele decenii de democrație.
Evenimentele premergătoare celor din 22 decembrie, începutul revoluției la București, sunt încă generatoare de comentarii, materiale scrise și chiar producții video. În centrul multora dintre aceste evenimente apare constant un nume, cel al lui Ion Iliescu.
Ion Iliescu, în perioada comunistă, conform unei biografii recente, a intrat în Uniunea Tineretului Comunist în 1944 și în Partidul Comunist Român în 1953 unde a avansat în carieră devenind secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din 1956 și membru al Comitetului Central al PCR, după care în perioada 1967 – 1971 a deținut funcția de Ministru pentru problemele legate de tineret.
Nu se știu exact care sunt motivele, dar Nicolae Ceaușescu se simțea amenințat de influența lui Iliescu în rândul unor membrii marcanți de partid, astfel că în 1971 decide să-l îndepărteze din funcțiile politice majore, ocupând ulterior funcții mai mici. Ultima funcție era cea de director al Editurii Tehnice, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989.
Momentul 22 decembrie, conform celor povestite de fostul președinte Ion Iliescu, l-au prins în biroul său de la Editura Tehnică, din cadrul celebrei instituții ”Casa Scânteii”.
„Inclusiv în 21-22 decembrie, cele două maşini m-au escortat până la Casa Scînteii, unde aveam sediul Editurii Tehnice. Pe la ora 11.00, că erau, de acuma, şi cei din editură edificaţi şi urmăreau cele două maşini care veneau după mine şi plecau cu mine. Unul zice: «Domnule, au dispărut cele două maşini care au venit cu tine dimineaţă!». Şi pe urmă a apărut scena asta cu elicopterul.”, povestește Ion Iliescu.
Datorită influenței asupra unora dintre membrii de partid dar și în urma unor luări de poziție în contra a ideologiilor promovate și susținute de Nicolae Ceaușescu, Iliescu era în permanență urmărit de ofițeri ai Securității Statului, mai exact cei de la celebra doi și-un sfert, lucru de altfel recunoscut de Iliescu în biografia publicată, dar și în diverse interviuri în care a discutat despre altercațiile lui cu fosta familie de dictatori.
”Eu eram urmărit de un filaj la lumina zilei. Nici măcar nu se mai jenau de vreo cinci ani. Erau trei maşini care se ocupau numai de mine. Două mă urmăreau permanent, a treia rămânea în faţa casei. O urmăreau pe soţie şi pe cine vine, intră şi iese de la mine.”, a mai povestit Ion Iliescu.
Ca un fapt care atestă adversitatea celor doi dictatori împotriva lui Ion Iliescu, înainte de 25 decembrie 1989, ziua execuției celor doi, există mărturii ale unor soldați din unitatea de la Târgoviște, în care se povestește despre reacția dictatorilor la aflarea veștii că Ion Iliescu preluase, în acele zile, conducerea statului.
”Cine mă!? Spionul ăla sovietic? Tu nu m-ai lăsat să-l termin! Acum o să ne termine el pe noi. Ți-am spus să-l lichidăm, dar nu m-ai înțeles, ai spus că este suficient să-l marginalizăm”, i-a reproșat dictatorul soției.