Spiru Haret, unul dintre cei mai distinși cărturari români, este adesea evocat în contextul politicii, pedagogiei și reformei educaționale. Cu toate acestea, viața sa sentimentală, mai ales povestea sa de dragoste cu o tânără cu 15 ani mai mică decât el, a fost puțin dezvăluită și discutată. Cine a fost Ana lui cea dragă, femeia care i-a sucit mințile.
Spiru Haret este, fără îndoială, unul dintre cei mai apreciați, admirați și respectați români din toate timpurile, cărțile de istorie menționându-l pe pedagogul intelectual, politicianul și reformatorul sistemului modern de învățământ autohton.
Ministru al Educației în trei mandate, Spiru Haret este primul român care a obținut doctoratul în matematică şi a demonstrat variabilitatea sistemului solar.
Ca inspector şi om politic, s-a preocupat tot timpul de situaţia învăţământului, fiind considerat cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. A urmărit, de asemenea, ridicarea nivelului material şi cultural al satului, prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor.
Cu toate acestea, detalii despre viața sa personală au rămas un mister, pentru marea majoritate a românilor. Puțini sunt cei care știu povestea de iubire pătimașă pe care a trăit-o alături de o adolescentă de numai 17 ani, care avea să-i devină soție, suflet pereche și destin.
Este anul 1882, când, în timpul unei călătorii la Buzău, Spiru Haret, primul român care a obținut un doctorat în matematică la Sorbona, are parte de o întâlnire crucială cu o tânără domniță care avea să-i fure inima.
Promenada sa prin parcul Crâng devine, brusc, mai interesantă atunci când privirea îi este captivată de o doamnă elegantă care se plimbă alături de fiicele ei. Cine se aștepta ca această întâmplare să marcheze începutul unei povești de dragoste care avea să dureze aproape trei decade?
O privește pentru o secundă și înțepenește. Știe că va fi soția lui. Tânără, gingașă, frumoasă și mândră. O adolescentă pe nume Ana Popescu, o buzoiancă de-a dreptul fermecătoare.
Plimbându-se pe aleile parcului, tânăra este mustrată de mama ei, privind cum și-a oprit ochii către o gărgăriță.
„Doamne, ce întruchipare, ce zveltă e şi ce mers are! I se părea că visează. Fusese student în Bucureşti, trăise atâţia ani la Paris şi, totuşi, o asemenea făptură nu mai văzuse.
Simţindu-i parcă privirea aţintită asupra ei, îşi întoarse instinctiv capul spre el, timp în care împiedicându-se de o piatră, se auzi admonestată:
– Dar ce faci Ana, nu vezi pe unde mergi?
– Te rog să mă ierţi, mamă, dar urmăream cu privirea zborul unei gărgăriţe…
Privirea ei se întâlni, nu mai mult de o clipă, cu cea a tânărului bărbat.
Simţi cum inima îi stă să iasă din piept când văzu că acesta se îndreaptă spre ele, cerându-şi scuze pentru că fusese martor, fără voia sa, la micul incident. Apoi se prezentă:
– Mă numesc Spiru Haret, profesor la Şcoala Superioară de Poduri şi Şosele din Bucureşti.
– Şi cu ce ocazie la Buzău, domnule profesor? – întrebă distinsa doamnă.
– Am fost chemat să ridic planul moşiei “Verguleasa” de dincolo de bariera oraşului.
– Şi cine vă găzduieşte în oraş, dacă nu vă e cu supărare…
– Familia domnului Tudorică Leu, o cunoştinţă mai veche de-a părinţilor mei, de pe strada Cătuneanu, mai preciză acesta.
– A, fostul ajutor de primar al oraşului, sublinie tânăra doamnă. Dar aceasta înseamnă că treceţi şi pe uliţa noastră când mergeţi spre Verguleasa. Noi locuim pe strada Mihai Bravu, aflată în drumul dumneavoastră.
Dacă vă face plăcere, ne puteţi face o vizită.”, povestea publicistul Nicolae Peneş episodul întâlnirii celor doi, în cartea ”Radiografii subiective: Căsătoria lui Spiru Haret cu Ana Popescu din Lipia – Buzău”, potrivit Adevărul.
Întâlnirea fortuită avea să fie începutul unei căsnicii care avea să-i aducă lui Spiru Haret echilibrul și fericirea mult dorite.
Se iubesc nebunește. El, un adevărat cavaler, o curtează. Îi cumpără flori, o vizitează în casa mamei sale, îi șoptește vorbe dulci și promisiuni reale sub clar de lună și doar după câteva întâlniri o cere în căsătorie.
În ziua nunții, cei doi au fluturi în stomac și un milion de emoții. Tânăra mireasă are doar 17 ani, iar el, 32. Diferența mare de vârstă dintre cei doi nu stârnește gurile rele ale societății, mariajul cu o parteneră minoră nefiind o raritate în acele vremuri.
Spiru Haret și Ana Popescu trăiesc fericiți, bucurându-se de o relație frumoasă și prosperitoare. Necazul și suferința aștern o umbră asupra căminului lor, atunci când singurul lor fiu, Ion, se stinge din viață după numai un an de viață.
Durerea pierderii singurului lor moștenitor biologic este alinată atunci când decid să înfieze un copil, un băiețel pe nume Mihai.
Căsnicia lor durează mai bine de 30 de ani, până la moartea ilustrului profesor. În anul 1910, Spiru Haret se retrage din viaţa politică şi din cea universitară în anul 1910.
Este bolnav, simte că i se apropie sfârșitul. Decedează în decembrie 1912, după o luptă grea cu o boală nemiloasă. Preaiubita lui Ana își dă obștescul sfârșit în 1941, la vârsta de 74 de ani, ultima ei dorință fiind să fie înmormântată alături de soţul ei, în Cimitirul Bellu din Capitală.