În inima Bucureștilor, chiar pe Calea Victoriei și vizavi de Centrul Militar Național, șade, triumfătoare, pe colț, Casa Capșa, una dintre cele mai emblematice clădiri ale Capitalei. Atât hotelul, cât și faimoasa cofetărie poartă, și astăzi, aerul elegant și parfumul unei epoci demult uitate, încă de pe vremea când găzduia și amuza sute de actrițe, politicieni, scriitori, dame de companie, capete încoronate și artiști cunoscuți ai românilor.
Dacă pereții ar putea vorbi, poveștile de iubire, trădare, dezamăgire și amuzament care au avut loc în cofetăria și hotelul familiei Capșa ar răsuna și astăzi, după mai bine de un secol, în inimile firave ale romanticilor care se plimbă, zilnic, agale, pe Calea Victoriei, privind cu admirație clădirea.
Istoria Casei Capșa începe la mijlocul secolului al XIX-lea, când urmașii unui cojocar modest de origini aromâne au parte de o viziune îndrăzneață și decid să înființeze ceea ce avea să devină cea mai vestită și apreciată cofetărie din țară.
În anul 1852, Anton și Vasile închiriază o prăvălioară în casa Dămăroaei și deschid cofetăria ”La doi frați”, cu un capital de numai 5.000 de lei și cu trei lucrători, pornind într-o aventură antreprenorială ce are să schimbe fața orașului.
Popularitatea cofetăriei crește rapid, urmând ca spațiul să devină extrem de mic pentru a găzdui toți clienții. În doar doi ani, frații Capșa își mută afacerea în casele Castrișoaei și Filipescu, iar ulterior în casele vornicului Slătineanu.
În ciuda dificultăților și a procesului inițiat de proprietara casei Filipescu, frații Capșa continuă să-și dezvolte afacerea cu pasiune și determinare.
Anton și Vasile îl trimit, ani mai târziu, pe fratele lor mai mic, Grigore, să studieze arta de cofetar la cele mai mari școli din Paris.
Aici, el va culege cele mai savuroase ingrediente și adună zeci de rețete de prăjituri, torturi și alte dulciuri menite să tempereze chiar și cele mai nesățioase pofte.
În timpul Războiului din Crimeea, Vasile Capșa ia inițiativa curajoasă de a vinde produsele cofetăriei sale oștirilor aliate din Sevastopol.
Din păcate, căldura insuportabilă reușește să altereze produsele, lăsându-l fără bani și fără perspective. Cu toate acestea, antreprenorul nu se dă bătut, găsind oportunitatea în Bulgaria, unde creează dulcețuri delicioase care atrag atenția localnicilor și aduc afacerii sale profituri substanțiale.
În anul 1870, Casa Capșa devine singura cofetărie din Capitală și un adevărat ”axis mundi” pentru lumea bună a Bucureștilor. Poeți, muzicieni, scriitori, actori și politicieni vin, zilnic, să dezbată cele mai noi idei, bârfe, sugestii și povești într-o atmosferă boemă și îmbietoare.
Liviu Rebreanu, Ion Barbu, criticul Șerban Cioculescu, Ionel și Păstorel Teodoreanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu și Ion Minulescu sunt doar câțiva dintre clienții fideli ai cofetăriei.
Poetul Tudor Arghezi descria Casa Capșa drept ”cafeneaua scriitorilor și artiștilor, singurul local intelectual de pe Calea Victoriei.”
”Că să devii scriitor, trebuia să obții botezul Capșei, care, fără nici o firma literară, era totuși redacția redacțiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire”, descria poetul Virgil Carianopol, potrivit Adevărul.
Casa Capșa a știut, dintotdeauna, să-și onoreze invitații și clienții de vază, oferindu-le, acestora, la mesele festive organizate în onoarea personalităților, o nouă specialitate a casei:
”În anul 1896, când împăratul Franț Iosif a vizitat Bucureștii, Capșa, care nu a lipsit de la festivități cu preparatele sale, a lansat și pus în vânzare Molles Francois Ioseph, Garnier, des merveilleux, chocolate Francois-Ioseph.
În anul 1897, Capșa a lansat delicioasa Bonbons Theodorini, în cinstea marii cântărețe române Elena Teodorini, care obținea succese răsunătoare în țară și peste hotare; În amintirea reprezentațiilor marii tragediene Rejane, a lansat chocolata Sans-Geene, Sapho și La Douloureuse”;
În anul 1885, Alexandru Marghiloman, câștigătorul Derby-ului, a dat un banchet cu care ocazie Capșa a lansat bomboane Jokey-Club”; Cu ocazia venirii la București a comedienei Reichemberg, Capșa a lansat bomboane Reichemberg”.
Cu alte ocazii a lansat prăjiturile: Bibescu”, Tache Ionescu”, Princesse”, notează Ion Paraschiv și Trandafir Iliescu în cartea ”De la hanul Șerban Vodă la hotel Intercontinental“.
Meniul cofetăriei le oferă clienților săi cele mai bune dulciuri, printre care menționăm gateaux Boissier aux pistaches, glacés surprises Capșa, fraises nouvelle, înghețată, parfait cu ciocolată și, bineînțeles, prăjitura Capșa, precum și diverse compoturi, cafea și cognac.
Hotelul și restaurantul Casei Capșa se deschid mai târziu, în anul 1881. În spatele ușilor închise ale camerelor se aud râsetele stinse, șoaptele unor promisiuni deșarte și fiorii amorului clandestine, deghizat în pasiune și trădare.