Nu știm câți dintre voi v-ați pus întrebarea ce este legea marțială. În fiecare stat din această lume, în situații excepționale există prerogativul de a se instaura Legea Marțială. Această stare de fapt impune un control militar asupra celui civil într-o situație de criză internă. Legea Marțială se aplică în urma unei urgențe temporare, o posibilă invazie, catastrofă majoră sau în cazul unui teritoriu ocupat.
Ca și definiție, în Dreptul internațional, Legea Marțială este legea aplicată pe teritoriul ocupat de autoritatea militară a puterii ocupante. O altă definiție a legii spune că este legea administrată de forțele militare. Legea Marțială este invocată de un guvern în caz de urgență atunci când agențiile civile de aplicare a legii nu pot menține ordinea și siguranța publică.
Efectele juridice ale unei declarații de Lege Marțială diferă în funcție de jurisdicțiile statelor în care se aplică. Impunerea acesteia implică în general o suspendare a drepturilor civile normale și extinderea către populația civilă a justiției militare sumare sau a dreptului militar. Deși este teoretic temporară, o stare a legii marțiale poate continua, de fapt, la infinit.
Legea Marțială poate fi impusă de conducătorul sau guvernul unei țări din mai multe motive. Poate fi folosit pentru a face față protestelor, rebeliunilor sau unei posibile revoluții. Poate fi impusă și atunci când există haos larg răspândit din cauza dezastrelor naturale, cum ar fi un uragan sau o tornadă.
Legea Marțială poate fi privită pozitiv sau negativ în funcție de circumstanțele la care se aplică. Legea marțială poate fi privită pozitiv atunci când este impusă pur și simplu pentru a menține legea și ordinea. Un exemplu de uzanță a impunerii Legii Marțiale este cel folosit în Statele Unite în timpul mișcării pentru drepturile civile din anii 1960.
Două exemple primare de utilizare a legii marțiale s-au produs în Germania și Japonia după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Guvernele din cele două țări s-au prăbușit ca urmare a pierderii războiului.
O mare parte din infrastructura țărilor a fost distrusă de bombardamente și zeci de mii de oameni au rămas fără adăpost. A existat foamete pe scară largă, iar autoritățile civile și sociale care ar fi putut oferi servicii cetățenilor s-au prăbușit.
Legea, impusă în Japonia, de exemplu, a fost în general privită ca un pas pozitiv atât în interiorul, cât și în afara acesteia. Scopul impunerii legii marțiale era în primul rând restabilirea ordinii. Impunerea ei a avut ca scop să ajute populațiile civile suferitoare din Germania și Japonia.
Prin instaurarea Legii Marțiale s-a dorit să se repare și să se înlocuiască infrastructura distrusă. Pe scurt, utilizarea legii a fost văzută mai degrabă ca un efort umanitar, decât ca un efort represiv.
În timpul mișcării pentru drepturile civile din anii 1960, din America, Legea Marțială a fost declarată de guvernatorul Alabamei pentru a combate mișcarea și de guvernul federal pentru a sprijini mișcarea și a aplica legea federală.
De-a lungul istoriei omenirii, sub incidența impunerii Legii Marțiale s-au produs atrocități fără egal, greu de explicat și greu de relatat. De la epurări etnice, crime în plină stradă, toate făcute sub umbrela Legii Marțiale, în unele cazuri impuse de dictatori. De exemplu, în Filipine, Amnesty International a estimat că în timpul legii marțiale, 70.000 de oameni au fost închiși.
Tot atunci 34.000 au fost torturați și 3.240 au fost uciși. La acel moment statul era sub conducerea dictatorială a lui Marcos. Atrocitățile din Filipine sunt cele mai recente, și cele mai mediatizate la vremea respectivă. Dar au fost mult mai multe astfel de atrocități făcute de diferite guverne, după ce au instaurat Legea marțială, din diferite motive.