Arborii și inelele anuale ale arborilor ne oferă informații și date incredibile despre trecut. Acestea ne permit să reconstituim variabilitatea climatică interanuală de la an la an, variabilitatea decadală, multidecadală și centenară. Arborii înregistrează și depozitează orice eveniment climatic
Cred că majoritatea oamenilor au văzut un arbore tăiat, iar pe trunchiul rămas al acestuia se distingeau niște inele. Ei bine, ele reprezintă creșterea radială, adică pe lățimea și grosimea trunchiului, a arborelui într-un an. Fiecare inel de pe trunchiul lor reprezintă un an, iar numărând aceste inele putem deduce câți ani are arborele.
Acestea sunt informații pe care o mare parte dintre noi le știm deja, însă inelele copacilor ascund mult mai multe informații. De exemplu, cu ajutorul unor metode și tehnici specifice, putem afla date privind relațiile dintre arbore și factorii de mediu de la momentul creșterii inelului anual.
Arborii sunt sensibili la schimbările de mediu și de climă, iar în timpul creșterii stochează caracteristicile mediului înconjurător din acea perioadă, precum temperaturile atmosferice sau precipitațiile.
Deoarece limitele dintre inelele anuale de creștere ale arborilor sunt clare și permit delimitarea și măsurarea exactă a lățimii inelului care variază suficient de mult de la an la an, prin aplicarea metodelor dendrocronologice specifice interdatării seriilor de timp se permite datarea cu exactitate a anului în care s-a format inelul anual.
Un an secetos, de exemplu, va fi reflectat printr-un inel anual cu o lățime foarte mică, precum și o densitate și o compoziție a izotopilor stabili de oxigen și carbon mai mare.
După reconstituirea parametrilor climatici din trecut, cu ajutorul inelelor anuale putem obține informații despre cum a variat clima în ultimii 500 sau chiar 2.000 de ani.
Spre exemplu, pe baza reconstituirii de temperatură din perioada verii din Munții Călimani pentru ultimii 1000 de ani, am observat o perioada mai rece între anii 1370 și 1630 care corespunde așa numitei Mica Eră Glaciară (Little Ice Age), iar începând cu anul 1980 se observă o tendință de creștere temperaturii în concordanță cu încălzirea globală.
De exemplu, analizând reconstituiri de temperatură pe baza inelelor anuale, am aflat că în Europa centrală au existat mult mai lungi și severe secete între anii 1.400 – 1.480 d.Hr, și anii 1.770 – 1840 d.Hr, în comparație cu cele din secolul XXI,
De asemenea, am mai aflat că unele evenimente recente de secetă, precum cele din anii 2003, 2015 și 2018, sunt în intervalul variabilității naturale.