Ce au pățit niște refugiați din Ucraina la Romexpo: „Niciodată nu m-am simțit atât de umilită”

Ce au pățit niște refugiați din Ucraina la Romexpo: „Niciodată nu m-am simțit atât de umilită”
Centrul pentru refugiați de la Romexpo. Rele tratamente aplicate refugiaților

Au trecut peste 50 de zile de la declanșarea invaziei rusești în Ucraina. Încă din primele zile refugați ucraineni, în special femei cu copii, au fugit din calea războiului. Astăzi, în România sunt peste 600.000 de refugiați din Ucraina. ONG-urile, administrațiile locale și voluntarii au creat rapid o rețea extinsă pentru a-i hrăni, găzdui și a le oferi asistență medicală. Un astfel de centru pentru refugiații ucraineni se află și la Romexpo. Au apărut tot mai multe mărturii care vorbesc de rele tratamente aplicate de voluntarii de aici împotriva refugiaților.

Voluntarii din România lucrează pentru a ajuta refugiații ucraineni

Peste 4 milioane de ucraineni și-au părăsit țara din 24 februarie, ziua în care Rusia a început invazia Ucrainei. Au traversat granițele pe jos și cu mașina. Au călătorit cu feriboturile și trenurile și au fost primiți în pensiuni. Au fost primiți și în adăposturi modernizate în grabă, hoteluri, primiți gratis, și în casele românilor.

Dar ce se întâmplă atunci când ajung într-o țară nouă în care nu vorbesc limba? Mulți au sperat că nu vor sta foarte mult aici și că se vor întoarce acasă.

Dar șederea s-a transformat într-o situație pe termen nelimitat. Mulți dintre refugiații ucraineni intrau și intră prin portul Isaccea, o primă oprire pentru unii dintre cei peste 600.000 de ucraineni care au trecut prin România.

Până să se implice autoritățile statale și locale, primii care au reacționat au fost cei din societatea civilă. Diferitele ONG-uri, mai mari și mai mici, au demarat campanii de într-ajutorare pentru cei intrați în țară.

Atât la punctele de graniță, la Isaccea, sau în nordul țării, oameni simpli, sau voluntari ONG au sărit în ajutorul ucrainenilor.

La București s-au format, încet, încet, centre de primire, triere și ajutor pentru refugiații ucraineni. Printre primele centre se numără și cel de la Școala Gimnazială „Ferdinand I”, din Sectorul 2 al Capitalei.

Aici, cu ajutorul primăriei de sector, și a unor ONG-uri, precum Consiliul Mondial Român, Asociația Mihai Eminescu Luceafărul, Asociația Inimi Laolaltă pentru copii, Asociația Culturală JOC-BMR, Asociația Zonta, Asociația Maria Holtzhauser, agenți comerciali, etc, au reușit să pună în mișcare o rețea întreagă de ajutoare, hrană, haine și toate cele necesare pentru refugiații de aici.

Zilnic, cel puțin 300-400 de refugiați au intrat în acest centru, unii fiind în tranzit, alții rămânând pentru o perioadă mai lungă. Un alt mare centru, a fost deschis de UNICEF România la Brașov.

Centrul pentru refugiați de la Romexpo. Rele tratamente aplicate refugiaților

Ulterior, au apărut și alte centre pentru refugiații ucraineni. Unul dintre ele, coordonat de DASPC împreună cu voluntari de la mai multe ONG-uri, este cel de la Romexpo.

Zona amenajată a fost în Pavilionul A, unde spațiul fiind extrem de generos, pot intra mai mulți oameni. DASPC a adus aici mai multe ONG-uri, printre care și pe cei de la asociaţia „Ajutor pentru Ukraina”.

Numai că, nu se știu exact motivele de ce, voluntarii acestei asociații s-ar fi purtat extrem de urât cu refugiații, unii dintre ei spunând că s-au simțit umiliți, cum este și cazul unei mame ucrainene, Yana Iana:

„Am fost astăzi la ROMEXPO la centrul de voluntari Pavilion A, ajutor pentru Ucraina. Deci, experiența a fost teribilă, nu m-am simțit niciodată atât de umilită și nerespectată. Voluntarii se purtau teribil cu oamenii, ca și cum am fi furat de la ei. Am ajuns la prima chestie de lângă intrare cu lucruri pentru copii și au țipat. Au avut o atitudine negativă, nici un bună ziua nici un cu ce vă pot ajuta.

Este groaznic. Înțeleg că primim aceste lucruri pe gratis, dar nu este nevoie să aibă o astfel de atitudine și să mă lipsească de respect pe mine și pe familia mea în așa fel. M-am simțit umilită pentru că nu am știut că după ce s-a semnat biletul nu mă pot întoarce să iau lucrurile pentru copil pe care le-am uitat (în cazul meu am uitat să iau o suzetă și oricum nu mi-a dat această suzetă).

Zâmbetul nu costă nimic. Nu voi mai merge niciodată acolo, din cauza acestei persoane care nu o pot numi voluntar, deoarece voluntarii sunt oameni cu suflet mare și zâmbet (am întâlnit mulți dintre ei) , aceasta nu a putut să spună nici măcar un cuvânt, dar dă o privire și o atitudine rea”, povestește femeia pe Facebook.

„Nu mai este ca la început”

Astfel de povești au început să tot apară, mai ales în cazul centrului de la Romexpo. Vorba femeii, zâmbetul nu costă nimic, și nici să te porți civilizat.

Pe fondul acestor situații, reprezentanții DASPC au fost întrebați dacă știu de acest comportament al unora dintre voluntari, aceștia declarând:

”Am fost sesizaţi şi noi despre mai multe nemulţumiri dar le punem pe faptul că nu se cunosc regulile de aici. Ajutoare constând în obiecte de igienă, mâncare, jucării şi haine se dau o dată la 10 zile. Există o evidenţă clară şi strictă a ceea ce pot lua în funcţie de numărul de persoane.

Nu mai este ca la început, când produsele stăteau în rafturi şi era cu autoservire, nu erau limite la nimic. Acum avem personal pe standuri cu produse şi fiecare refugiat primeşte cât trebuie”, ne-a explicat Cosmina Simiean, şefa Direcţiei Asistenţă Socială din cadrul municipalităţii.

Deși nu mai este ca la început, asta nu ar trebui să împiedice autoritățile să ia măsuri împotriva celor care au un astfel de comportament. Se poate face mult bine, indiferent de situație, dar este important să și vrem acest lucru.