„Să fii al doilea, înseamnă să fii primul care pierde”. Este un motto după care s-a ghidat Ayrton Senna, poate cel mai iubit pilot din istoria Formulei 1. La 26 de ani de la tragica sa moarte pe circuitul de la Imola, fanii îi păstrează vie memoria.
Pentru triplul campion mondial, cronometrul s-a oprit pentru totdeauna pe 1 mai 1994, pe circuitul de la Imola, în timpul Marelui Premiu al statului San Marino. A fost momentul care a schimbat parcă cursul istoriei Formulei 1, moartea unuia dintre cei mai spectaculoși piloți din motorsportul mondial a întristat fanii de pe tot globul. O serie de evenimente nefericite s-au petrecut în acel weekend de acum 26 de ani, ceea ce i-a adus cursei de la Imola statutul de cea mai neagră cursă din istoria Formulei 1.
Totul a început în timpul calificărilor. Conaționalul lui Ayrton Senna, Rubens Barrichello, un pilot care venea tare din urmă și care era considerat o mare speranță a acestui spectaculos sport, a avut parte de un accident foarte serios. Din fericire, brazilianul a scăpat cu viață. La numai câteva ore, pe același circuit, Roland Ratzenberger suferea un accident fatal. Ayrton Senna era îngrozit. Neînfricatul pilot începea să se teamă pentru viața sa. Ayrton Senna stătea în cumpănă, să concureze sau nu. Oricând putea avea parte și el de un asemenea accident. Parcă avea o premoniție.
I-a telefonat rivalului său de-o viață, Alain Prost, și i-a mărturisit că îi i-e frică să concureze, însă francezul l-a convins să o facă. Cei doi s-au duelat de-a lungul timpului pe circuit, dar și în afara lui, dar la acel moment erau împăcați.
Ultima cursă la care a participat Ayrton Senna a fost pe 1 mai 1994, în Marele Premiu al statului San Marino. O ieșire în decor, la peste 300 de kilometri pe oră, i-a fost fatală brazilianului.
A plecat în cursă ca din pușcă, instalându-se la conducerea cursei, neștiind că seria evenimentelor negre va continua.
„În Formula 1 ești tot timpul expus la pericole. Pericolul de a te răni, pericolul de a muri. Este parte a vieții și ori o accepți într-un mod profesionist, ori o abandonezi și nu o mai faci. Mie îmi place însă așa de mult încât nu mai pot să o abandonez”, spunea Ayrton Senna.
Un mic incident a dus la intrarea Safety car-ului pe pistă, cursa se reia, însă în turul șapte monopostul lui Senna refuză să mai poată fi controlat în virajul Tamburello, ieșind în decor, izbindu-se de zidul de beton la o viteză de 218 km/h. Cu doar două secunde înainte de impact viteza era de 312 km/h. Inima lui Ayrton Senna a încetat să mai bată la ora 18:37, pe 1 mai 1994.
Proiectantul Adrian Newey făcea parte din echipa celor de la Williams pe 1 mai 1994, atunci când Ayrton Senna a suferit accidentul care i-a curmat viața. Acesta a mărturisit în autobiografia sa, „Cum să construiești o mașină” că se consideră responsabil pentru moartea brazilianului.
„Indiferent de rolul jucat de coloana de direcție în producerea accidentului, nu poate fi negat faptul că acea piesă nu ar fi trebuit montată pe mașină. Am fost unul dintre cei care au proiectat o mașină în care a pierit un om mare. Cel mai vinovat mă simt pentru faptul că am dat-o în bară cu aerodinamica mașinii. Am greșit complet trecerea de la suspensia activă la cea pasivă, rezultând o mașină instabilă aerodinamic. Mă voi simți responsabil pentru moartea lui Ayrton Senna!”, a scris Adrian Newey.
Într-un deceniu de activitate, Ayrton Senna (născut la 21 martie 1960 și decedat la 1 mai 1994) a cucerit trei titluri de campion mondial în Marele Circ (1988, 1990, 1991) și a înregistrat 80 de clasări pe podium, cu 41 de victorii și 65 de plecări din pole-position. De-a lungul carierei, brazilianul a pilotat pentru patru constructori: Toleman (1984 – sezonul de debut), Lotus (1985-1987), McLaren (1988-1993) și Williams (1994).
Ayrton Senna a fost desemnat sportivul secolului în Brazilia, depășind un alt nume răsunător, cel al fotbalistului Pelé.