Câți bani va costa România pentru a renunța la gazul rusesc: „Ar fi un act vizionar”

Odată cu declanșarea invaziei rusești în Ucraina s-a pus clar problema dependenței de gazele rusești. Și nu este vorba doar de Europa în general, ci și de România. Recent, statul român a anunțat o planificare de a utiliza gazele ca intermediar în tranziția către energia regenerabilă. Invazia Rusiei în Ucraina ar putea schimba acest calcul. Există, în acest demers, costuri mari, dar conform economistului Sebastian Buha, România ar avea costuri minore, dar că este nevoie de decizii coerente și nu de iresponsabilitate și lipsă de empatie din partea decidenților politici români.

Conflictul ruso-ucrainean complică schimbarea politicii energetice în România

România a anunțat că va renunța treptat la cărbune. Până în 2030, se intenționează să se închidă toate minele de cărbune bituminos din regiunea Văii Jiului. România, în acest moment, nu dispune încă de infrastructura necesară pentru a înlocui producția acestora.

La fel ca multe alte țări europene, România a propus inițial trecerea de la energia pe bază de cărbune la cea pe bază de gaz, înainte de a trece la energia regenerabilă. Însă invazia Rusiei în Ucraina în februarie a complicat această strategie.

În acest moment planurile energetice sunt reconsiderate. Mai ales în condițiile în care Uniunea Europeană își schimbă poziția privind importul de gaz rusesc și analizează posibilitatea înăspririi sancțiunilor împotriva Moscovei.

„S-ar putea să fie nevoie de cărbune ani de zile, până când energiile regenerabile vor fi gata să intre în funcțiune.

Enigma energetică a României arată cum efectele conflictului se vor răsfrânge asupra politicii energetice din Europa în anii următori.”, spun specialiștii.

UE recomandă amânarea închiderii minelor

UE a semnalat că statele membre, inclusiv România, ar putea, în schimb, să amâne închiderea minelor de cărbune. O altă recomandare ar fi să înceapă tranziția direct la sursele regenerabile, operând centralele pe cărbune pentru mai mult timp.

„Europa Centrală și de Est miza pe trecerea de la cărbune la gaz. Gazul nu mai este văzut ca un combustibil neproblematic.

Este legat de furnizori problematici.”,  declarat Raphael Hanoteaux, consilier principal pe probleme de politică în domeniul gazelor la grupul de reflecție privind clima E3G.

Pe termen scurt, România spune că intenționează să crească producția de electricitate generată pe cărbune cu 300 de megawați la Complexul Energetic Oltenia. Declarația venea din partea ministrului Energiei, Virgil Popescu.

Noua măsură urmărește să diversifice aprovizionarea cu gaze prin exploatarea rezervelor offshore din Marea Neagră. Conform datelor, sunt estimate la peste 200 de miliarde de metri cubi.

Un alt pas ar fi importul de gaze din țări precum Azerbaidjan, Qatar, Arabia Saudită, Egipt, Israel și Statele Unite. De asemenea, România ar putea extinde capacitatea centralei nucleare de la Cernavodă, care produce aproximativ 20% din energia electrică necesară.

În același timp, guvernul depune mai multe eforturi în domeniul energiei regenerabile. Ministerul Energiei a lansat un apel pentru proiecte finanțate de UE în vederea creșterii producției de energie din surse eoliene și solare cu 950 de megawați.

Extinderea surselor de energie regenerabilă, în loc de tranziția la gaz, ar oferi României o șansă mai bună de a se alinia la obiectivul UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și de a deveni un bloc neutru din punct de vedere climatic până în 2050.

„Este o oportunitate pentru România”

Eforturile actuale de a reduce dependența de importurile de energie din Rusia ca răspuns la invazia acesteia în Ucraina ar putea reprezenta o „oportunitate pentru România de a se alinia în sfârșit la retorica adecvată”, a declarat Mihai Balan. Acesta conduce programul de sisteme energetice la Energy Policy Group, cu sediul la București.

Până de curând, lobby-ul din industria gazului a făcut presiuni pentru utilizarea sa ca un combustibil de tranziție. Este vorba de o așa-numită treaptă între cărbune și energiile regenerabile pentru Europa de Est.

Dar, deoarece gazul emite în continuare atât carbon, cât și metan în atmosferă, acest combustibil ar trebui să fie eliminat treptat pentru a îndeplini obiectivele climatice ale UE.

„Credem cu adevărat că aceastăinvestiție în gaz este o adevărată greșeală. Mai ales având în vedere bugetul nostru de carbon.

Dar și numărul de tone de dioxid de carbon pe care îl putem emite înainte de a ne depăși cu mult obiectivele climatice”, a declarat Hanoteaux anul trecut.

Sebastian Buha: „Costurile estimate sunt substanţiale, dar nu catastrofale pentru România”

Într-o altă analiză asupra situației de facto din aceste zile, economistul Sebastian Buha declara pentru Adevărul.ro, că sunt într-adevăr costuri, dacă vorbim de renunțarea României la gazele rusești. Economistul, însă, mai spune „Costurile estimate sunt substanţiale, dar nu catastrofale.”

„Costurile estimate sunt substanţiale, dar nu catastrofale. Pentru Germania, ar fi în cel mai rău caz 3% din PIB la impact, pentru Franţa maximum 1%. Statele cele mai afectate sunt Lituania, Bulgaria, Slovacia, Finlanda sau Republica Cehă. Ar putea înregistra scăderi ale venitului naţional între 1 şi 5%. Lituania – prima ţară care a anunţat embargo complet – ar fi cea mai afectată, cu o scădere de 5,3% din PIB.

Pentru România, după un calcul al meu făcut rapid pe analiza realizată de cercetătorii francezi Langot şi Tripier (2022), costul ar fi, de fapt, minuscul. Mai puţin de 80 de euro, în medie, pe rezident al României, pe an. De precizat că estimarea aceasta este peste tot conservatoare, deci în realitate ne putem aşteptă că impactul să fie mai mic.”, spune Sebastian Buha pentru Adevărul.

România dispune deja de o capacitate semnificativă de energie regenerabilă și există loc pentru a crește. În 2020, energia solară și eoliană au furnizat împreună aproape la fel de multă electricitate ca și gazele naturale. Se estimează că potențialul eolian al României este cel mai ridicat din sud-estul Europei.

În regiuni precum Dobrogea, Moldova și Banatul, existând condițiile potrivite pentru turbine. Cele mai multe investiții actuale se îndreaptă către parcurile eoliene onshore, dar proiectele offshore de pe coasta Mării Negre încep, de asemenea, să câștige atenție.

Concluzie

Conflictul din Ucraina a schimbat modul în care comunitatea europeană abordează importurile de gaz rusesc. Cu toate astea, nu a redus diferența dintre reducerea dependenței de gazul rusesc și dependența totală de gaz.

Cu câteva săptămâni înainte de începerea războiului din Ucraina, Comisia Europeană a propus ca gazul și energia nucleară să fie considerate „durabile” în anumite condiții. Prin această decizie ar permite construirea de noi infrastructuri de gaz.

Cel puțin două grupuri de parlamentari europeni intenționează să depună o moțiune de respingere a acestei clasificări. Votul Parlamentului European pe această temă este programat pentru luna iulie a.c.

Între timp, UE urmărește rapid proiectele de infrastructură de gaz pentru a crește fluxul între statele membre. Analiștii spun că este o abordare „extrem de problematică”. Construirea unor infrastructuri precum gazoductele necesită timp și resurse, iar deciziile pe care țările le iau acum vor avea un impact timp de ani de zile.

Alegerea de a construi infrastructura de gaze acum înseamnă că „UE se va baza pe infrastructura de gaze pentru o perioadă lungă de timp”, este una din concluziile specialiștilor.