Jean Paler (70 de ani) a așteptat cu emoție ziua de pensie, căci, de obicei, una anunță guvernanții și alta îți aduce poștașul. În interviul exclusiv, pentru Playtech Știri, comediantul face haz de necaz, în plină criză financiară. Mai mult, se ține și de bancuri.
Jean Paler își calculează fiecare leu, pentru că trebuie să acopere facturile la utilități, mâncarea și rețetele pentru medicamente. A fost însă plăcut surprins, în ziua de pensie, luna aceasta:
”Mi-au mai dat o mărire de 107 lei, dar și vreo 400 de lei, pentru curent și gaze. Luna asta am luat 1.507 lei, este mai bine. Doamne-ajută!”, ne-a spus actorul, în exclusivitate pentru Playtech Știri.
Deși mărirea de 500 de lei este una semnificativă, nu este însă și suficientă pentru toate nevoile sale. Prin urmare, deși e iarnă și n-ar trebui să se expună la frig, din cauza mai vechilor sale probleme cardiace, Jean Paler a acceptat să susțină câteva spectacole, departe de casă:
,,Am fost în turneu, în Moldova, o săptămână, pe la Bacău, pe la Roman, prin toată zona. Am mai făcut rost de niște bănuți, căci de Revelion și de Crăciun au fost anulate toate petrecerile la localurile unde trebuia să merg, din cauza prețurilor mari.
Eu locuiesc în Sinaia, la bloc. E călduț în casă, nu fac prea cald, am undeva mai jos de 25 de grade, așa e mai sănătos și mai ieftin, dar mai pun un pulover pe mine, mai fac mișcare”, ne-a mai spus Jean Paler.
Referitor la faptul că și în România a început să se comercializeze controversata făină de greieri, Jean nu este însă tentat să o testeze:
”Pentru noi, românii, e greu să mâncăm greieri, gândaci sau viermi de făină. Unii profesori, de pe la universități grele din afară, susțin însă că această făină ar conține o toxină care face foarte mult rău și că nu oricine o tolerează. Trebuie să mai așteptăm, să se mai facă studii. Și în România a apărut, dar nu știu cât de bine se vinde. Eu n-aș cumpăra”.
Actorul Jean Paler nu a fost dependent de textieri, precum alți comedianți, el fiind autorul tuturor momentelor sale umoristice. Mai mult, a scris și peste 100 de bancuri:
”Toate textele sunt scrise de mine. O singură dată mi-a scris un text Dan Mihăescu, așa voia impresarul din Canada, unde trebuia să joc, dar mi-a luat o căruță de bani, pentru perioada aia și pentru câți bani aveam eu în buzunar. Iar de plecat n-am plecat că nu mi s-a dat viză. Textul acela l-am încercat la scenă, dar aveam doar 3-4 aplauze, pe o lungime ca timp de 17 minute.
Nu l-am mai jucat niciodată. Toate textele sunt ale mele și am și enorm de multe bancuri, peste 100, în cei 50 de ani de actorie. Îmi pare rău însă că n-am știut cum să fac să demonstrez că sunt ale mele. Târziu mi-a dat ideea, tot un textier. Să le fi pus prin poștă, scrisoare recomandată, pe adresa mea, pe care să figureze data și ora când trimiți, la primire să semnezi și să păstrezi plicul sigilat.
Dacă cineva zicea că e bancul lui, îl chemam în judecată, instanță desfăcea plicul și îl jumuleam pe ăla de bani. Dar, le pot aduna pe toate într-o carte. Glumeț, așa, semăn cu bunică-mea, din partea mamei. Nu stătea locului, tare ne amuzam la glumele ei. O chema Varvara, strașnică femeie…”, ni s-a mai confesat Jean Paler, exclusiv pentru Playtech Știri.
Jean Paler ne-a oferit și cel mai amuzat banc din colecția sa, de peste 100, potrivit pentru perioada de criză financiară în care ne aflăm:
”În pădure, zarvă mare! Melcul fugea, îl vede ursul și-l oprește: ”Unde fugi, melcule? Păi, nu știi ? Vine DNA-ul și mă ia sigur. De ce, întreabă ursul? Păi, io am casă, soră-mea, casă, fiul meu, casă, fiică-mea, casă, toți avem case și o să ne ia că de unde am avut bani de atâtea case!
Ar fi bine să fugi și tu, îi spune ursului. Că tu ai blană, mă-ta, blană, copiii, toți, blană, de unde ați avut bani pentru atâtea blănuri? Și ursul nu stă pe gânduri și fuge. Și-l oprește struțul: ”Unde fugi, ursule?”. Păi, vine DNA-ul, ăla, cu casele, cu blănurile…Mai bine fugi și tu nu sta că te ia! Pe mine, de ce? Păi, tu trăiești pe picior mare, mă-ta, pe picior mare, copiii, la fel, și sigur te ia!
Struțul nici nu stă pe gânduri și o rupe la fugă, îl oprește maimuța: ”Unde fugi?”. Vine DNA-ul ăla, cu casele, cu blănurile, eu trăiesc pe picior mare, mai bine nu mai sta și fugi! Fuge maimuța și la vreo 50 de metri se oprește și își zice în sinea ei: ”Eu de ce fug, oare? Că eu sunt în fundul gol, copiii, în fundul gol, nevasta, în fundul gol. Și, dacă stau bine și mă gândesc, suntem așa cam 18 milioane de maimuțe. Doar nu ne-or lua pe toate!”.