Scrierea se află printre cele mai mari realizări ale umanității. În timp ce vorbirea este efemeră, comunicarea scrisă oferă o permanență și a influențat în cele din urmă totul, de la comerț la guvernare și religie. Iată câte alfabete există în lume și care sunt cele mai populare.
Alfabetul latin este cel mai răspândit script, aproape 70% din populația lumii folosindu-l. Acesta constă în mod obișnuit din 26 de litere și stă la baza Alfabetului Fonetic Internațional, care este folosit pentru a reda fonetica tuturor limbilor.
Caracterele chinezești, numite logograme de către lingviști, sunt în număr de mii și sunt folosite în numeroase limbi din Asia, cel mai notabil în limbile Chinei și Japoniei.
Se estimează că 1,34 miliarde de oameni din întreaga lume folosesc alfabetul chinez—cunoscut și ca hanzi, kanji sau hanja—pentru comunicarea scrisă. Este considerat unul dintre cele mai vechi forme de scriere utilizate continuu din lume.
Folosit de aproape 660 de milioane de oameni în diverse limbi, inclusiv Urdu, Pashto și Kurdish, scriptul arab este unul dintre puținele care se citesc de la dreapta la stânga. Datează de aproximativ anul 400 e.n.
Folosit de peste 600 de milioane de oameni din întreaga lume, Devanagari este utilizat în aproape 120 de limbi, inclusiv Hindi, Nepali și Sanscrită. Acesta constă din 47 de caractere principale—33 de consoane și 14 vocale.
Se estimează că 300 de milioane de oameni folosesc acest alfabet silabic, care derivă din alfabetul Brahmi și este strâns legat de Devanagari. Forma actuală a alfabetului bengalez a apărut pentru prima dată în 1778 și a fost ușor modernizată în secolul al XIX-lea.
Există patru categorii generale de „sisteme de scriere” (numite și „ortografii”) pentru limbile lumii.
Un „alfabet” este un sistem de scriere care conține în mod esențial un simbol pentru fiecare sunet dintr-o limbă (adică atât pentru consoane, cât și pentru vocale).
Limbile europene folosesc fie alfabetul grecesc, chirilic (pentru rusă și bulgară, de exemplu) sau latin/roman (pentru engleză, germană, italiană, etc., de exemplu).
Vezi și: Singurele 3 litere din alfabet pe care românii le folosesc cel mai puțin. Au apărut abia în 1982
Alfabetul latin este deosebit de răspândit și este folosit pentru multe limbi din întreaga lume, nu doar pentru limbile europene.
Cuvântul „alfabet” provine de la primele două litere ale alfabetului grecesc, alpha și beta (care ele însele provin din cuvinte feniciene/arabe pentru „bou” și „casă”).
Unele limbi reprezintă doar consoanele unei limbi. Acest tip de sistem de scriere se numește abjad, iar două exemple bine cunoscute sunt ebraica și araba. De fapt, vocalele sunt reprezentate într-o măsură limitată în aceste sisteme. Aceste sisteme „funcționează” deoarece limbile au adesea un număr mic de vocale.
Unele limbi reprezintă silabele printr-un singur simbol (adică, un simbol pentru fiecare silabă CV—consoană+vocală—sau CVC).
Acest tip de sistem se numește silabar, iar cel mai cunoscut este folosit pentru japoneză—de fapt, japoneza folosește două astfel de sisteme, Hiragana și Katakana, împreună cu un număr de „caractere” derivate din chineză, numite Kanji.
Un alt silabar faimos a fost dezvoltat la mijlocul secolului al XIX-lea de Sequoiyah pentru limba cherokee.
Silabarele funcționează deoarece astfel de limbi au un număr (relativ) limitat de silabe, ceea ce înseamnă că nu permit clustere complexe de consoane la începutul sau sfârșitul unei silabe și/sau au un număr limitat de vocale.
În lumea contemporană, la nivel global, există și sunt utilizate 36 de alfabete: Latin, chinez, arab, devanagari, bengali-assamese, chirilic, kana, hangul, telugu, tamil, gujarati, kannada, burmese, Malayalam, thailandez, sundanez, Gurmukhi, lao, Ge’ez, Sinhala, ebraic, Armenesc, khmer, grec, Lontara, Tibetan, Georgian, Yi modern, mongol, siriac, thaana, Inuktitut, Cherokee.
Majoritatea limbilor sunt scrise de la stânga la dreapta. Ebraica, ca și alte limbi din Orientul Mijlociu (cel mai notabil araba), este scrisă în direcția opusă.
Nimeni nu știe sigur de ce este așa, dar experții spun că are legătură cu mediul în care limba a fost inițial scrisă. Limbile scrise de la stânga la dreapta sunt convenabile pentru persoanele dreptace care scriu cu cerneală. Scriind de la stânga la dreapta, oamenii evită să murdărească ceea ce a scris.
În contrast, savanții cred că ebraica a fost inițial inscripționată în piatră. Pentru o persoană dreptace care cioplește o tabletă, este cel mai convenabil să țină daltă în mâna stângă și să lovească cu un ciocan ținut în mâna dreaptă, progresând natural de la dreapta la stânga pe suprafața de piatră.
Literele mari și blocante sunt de asemenea potrivite pentru a fi redate prin linii simple și drepte. Până când pergamentul și papirusul au devenit mediile preferate pentru scris, scriptul ebraic era deja fixat.
Scrisul de la dreapta la stânga face ca scrierea manuală a ebraicii să fie puțin mai incomodă decât în alte limbi.
Se mai spune și că aceste limbi sunt scrise de la dreapta la stânga pentru că se spune că mâna stângă este pentru activități „necurate”, iar cea dreaptă pentru activități curate. Având în vedere că se scria cu dalta și ciocanul, această modalitate de scriere era dificilă pentru dreptaci, așa că era mai ușor să țină dalta în mână stângă și ciocanul în cea dreaptă.