Cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător, plin de case cu grădini cu flori. Cândva era cel mai modern loc din Capitală
Așa cum multă lume știe, Bucureștiul a avut o perioadă extrem de înfloritoare, mai ales la începutul secolului al XX-lea, când influențele parisiene erau la modă, de aici și numele de Micul Paris. Printre multitudinea de cartiere construite, după anii 30, se regăsește și cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător, plin de case cu grădini cu flori. Citește mai departe și află care este cartierul, cândva cel mai modern loc din Capitală.
București, „Micul Paris”, de la începutul secolului al XX-lea
Pe unde te duc pașii astăzi în București, o capitală europeană cu peste 2 milioane de locuitori, este imposibil să nu dai peste mărturii ale unei perioade extrem de înfloritoare de la finalul secolului al XIX-lea și prima parte a secolului XX. Odată cu venirea lui Carol I, ca domnitor și, ulterior, înscăunat ca rege al României, Bucureștiul devenea capitala noului regat, și astfel începea modernizarea acestui fost mic cătun al ciobanului Bucur.
Vezi și: Doi vloggeri americani au comparat Bucureștiul cu Paris
De altfel, în toată această perioadă de remodelare, în București aveau să apară și unele din premierele europene, de la iluminatul electric și chiar la primul tramvai electric, rudimentar la acea vreme ce-i drept, dar era un mijloc de transport.
Bucureștiul interbelic
Pe lângă minunățiile tehnologiei, Capitala avea să cunoască și o creștere din punct de vedere demografic și, cum era de așteptat, arhitectonic, atât în zona pe care astăzi o știm ca Centrul Vechi, dar și în alte zone, unde aveau să se construiască mici cartiere cochete, elegante și cu arhitectura vizibil influențată de ceea ce venea de la Paris, Londra, Munchen, etc.
Vezi și: Oraşul din România comparat de străini cu Parisul. Nu e vorba de Bucureşti, are un farmec aparte
Cultura franceză a fost foarte apreciată în România, iar în special înalta societate bucureșteană a adoptat obiceiurile, discursul și comportamentul francez. Clădirile au fost în general construite în același stil cu cele din capitala franceză, iar Bucureștiul are chiar propria versiune a Arcului de Triumf, construit pentru a onora memoria celor care au luptat și au murit în Primul Război Mondial, război care a dus la unificarea tuturor teritoriilor în care trăiesc români cu patria mamă.
Cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător
Printre multele dezvoltări urbane ale acelor ani, este și cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător, situat și astăzi în Sectorul 2 al Capitalei, între „Șoseaua Iancului la nord, str. Maior Ion Coravu la sud, șoseaua Mihai Bravu la vest și Bd. Pierre de Coubertin la est”, așa cum este prezentat pe Wikipedia.
Vezi și: De unde vine denumirea cartierelor din Bucureşti. Ce înseamnă, de fapt, Băneasa
Concret, vorbim despre cartierul Vatra Luminoasă, o zonă plină de case cu grădini cu flori, un cartier care, cândva, era cel mai modern loc din Capitală.
Cartierul Vatra Luminoasă
Datele de atestare a acestui cartier arată că primele case se construia la începutul anului 1930, iar finalizarea sa avea loc 19 ani mai târziu, în plin război, în 1949, sub atenta îngrijire a Casei Autonome a Construcțiilor care avea să mai construiască și un alt celebru cartier bucureștean, exclusivist, Cotroceni.
Vatra Luminoasă, un cartier pentru meșteșugari și funcționari
Destul de cochet pentru acele vremuri, și cu o arhitectură cel puțin avangardistă pentru anii 30, Vatra Luminoasă fusese conceput ca un cartier relativ exclusivist, în care aveau să locuiască marii meșteșugari și funcționari ai Capitalei, mai ales cei cu dare de mână și ceva bani în conturi.
La baza arhitecturii acestui spațiu, cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător, au stat doi arhitecți renumiți, Ioan Hanciu și Nicolae Aprihăneanu, iar întreaga zănă a fost gândită ca un oraș-grădină, pe modelul unor astfel de cartiere parisiene.
Cartierul în connstrucție, în 1931
Ceea ce aveau să construiască cei doi arhitecți aici a devenit un etalon al acelor vremuri, iar aceste spații, care mai există și azi, au intrat sub protecția Institutului Naţional al Patrimoniului. Despre cartierul din Bucureşti considerat un orășel fermecător s-a și scris foarte mult, și a avut loc și o expoziție importantă la Paris, unde aveau să fie expuse documente de arhivă, cărţi, corespondenţe, carnete, schiţe, fotografii de epocă, etc.
Cine a inventat „orașele-grădină”
Spre exemplu, în Franța finalului de secol al XIX-lea, amploarea exodului rural către orașe a creat probleme de creștere. Orașele industriale s-au confruntat cu două realități, anume dezvoltarea orașelor existente sau mutarea orașelor în mediul rural. Aceste două opțiuni nu erau conflictuale, ci mai degrabă coabitau, deoarece motivațiile lor erau aceleași, și anume sănătatea cetățenilor era preocuparea pe care își bazau discursul igieniștii.
În acest context, au apărut așa-numitele orașele-grădină, cum ar fi printre primele orașe-grădină din regiunea pariziană, Les Lilas, Drancy, Saint-Denis, sau La Cité de la Muette.
La Cité de la Muette
De altfel, conceptul nu a aparținut francezilor, englezul Ebenezer Howard a fost primul care s-a gândit să aducă orașele în mediul rural. El și-a imaginat „orașe-grădină” care să lucreze literalmente pentru ele însele, pentru a decongestiona marile orașe industriale suprapopulate și dezorganizate.