Arsenie Boca – adevăr, mit, mistificare. A murit în urmă cu 31 de ani, după o viață plină de ambuteiaje, care ar putea purta titlul de ”prigoana și martiriul după gratii”. Sfârșitul l-a găsit în chilia sa, în unele împrejurări, considerate de oamenii care-l slăvesc, înșelătoare.
„Fericit ești, părinte Arsenie, că ai ajuns un mit, pentru că tu crezi ceea ce spui”, i-a spus Lucian Blaga lui Arsenie Boca, atunci când s-au întâlnit, la dorința părintelui. Nu a dorit să poarte căciula unei asemenea responsabilități, dar cu care s-a ales, căci mase de oameni, din diferite categorii sociale, l-au crezut.
La 31 de ani de la moartea sa, dovada clară a celor povestite este râul nesecat de pelerini care curge neîncetat din toate direcțiile spre locul unde se odihnește duhovnicul Prislopului, cel pe care oamenii l-au ridicat la cinstea de cuvios mărturisitor, luând-o înaintea Subcomisiei pentru canonizarea sfinților români.
Oamenii îl caută, el dăinuie prin ei, dar întrebări continuă să apară. Una dintre ele: cum a murit? Curioși de cum i-a fost sfârșitul, mulți enoriași cred mai de grabă în ipoteza care implică Securitatea.
După instaurarea regimului comunist în România, numele părintelui a trecut pe lista neagră a autorităților. ”Sfântul Ardealului” a fost atunci acuzat că ar fi sprijinit membri ai Mișcării Legionare. A fost închis în arestul Siguranței din Brașov și obligat să muncească la Canalul Dunăre – Marea Neagră, printre zeci de mii de deținuți politici.
Ulterior, a stat o perioadă după gratii și la Penitenciarele Jilava, Timișoara și Oradea. Chiar dacă, la un moment dat, a fost eliberat din temnițele comuniste, părintele nu și-a mai putut relua activitatea de preot. S-a vehiculat că ar fi fost schingiuit de securiști, legat de un copac, otrăvit sau chiar ucis la ordinul lui Nicolae Ceaușescu.
În schimb, o altă poveste, venită de la măicuțele care au avut grijă de el în ultima parte a vieții, arată un sfârșit liniștit: moarte naturală. Arsenie Boca și-a avut chilia și atelierul de pictură la Sinaia, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii, la 28 noiembrie 1989, la 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, pe 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.
„Părintele a murit de moarte naturală. Am înțeles că a avut probleme cu inima încă din tinerețe. Chiar cu o lună înainte încă se plimba prin curte. Și-a prevăzut sfârșitul, e adevărat, și în 88 parcă și-a luat rămas bun din Prislop și în primăvara lui 89 din Drăgănescu, de la credincioșii de acolo. Dânsul știa că se va duce”, susține măicuța Maria.