Testamentul este un document personal, unilateral și revocabil, prin care o persoană își exprimă dorința cu privire la împărțirea bunurilor sale după deces. Există două tipuri principale de testamente: olograf – scris de mână și semnat de testator, și autentic – autentificat de un notar public sau o altă autoritate publică.
Testamentul, documentul cu impact major asupra patrimoniului succesor, cuprinde dispoziții care vizează atât bunurile ce fac parte din acesta, cât și desemnarea directă sau indirectă a alegatarului.
Însă, pe lângă aceste aspecte esențiale, testamentul poate să conțină și alte dispoziții, constituind un document extrem de complex și detaliat.
Află detalii: Legea moștenirii din România: Pe cine protejează sau avantajează Codul Civil, cine are mai mult de câștigat
Printre aceste dispoziții adiționale, sau chiar în absența unor dispoziții specifice, testamentul poate include reglementări privind:
Partajul, revocarea dispozițiilor testamentare anterioare, dezmoștenirea, numirea executorilor testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moștenitorilor legali, desemnarea tutorelui copiilor, înlăturarea unei persoane ca tutore, recunoașterea copilului născut în afara căsătoriei, interdicția de înstrăinare a unui bun succesor, desemnarea unui administrator pentru bunuri succesorale.
Testamentul, ca instrument juridic complex, poate aborda aceste aspecte variate în funcție de voința și intențiile specifice ale testatorului. Prin urmare, redactarea unui testament cu atenție și claritate devine esențială pentru evitarea potențialelor dispute și interpretări.
Este esențial de ținut cont că un testament poate fi contestat de către moștenitorii rezervatari (copii, soț supraviețuitor, părinți) dacă aceștia consideră că au fost nedreptățiți în ceea ce privește împărțirea bunurilor.
De exemplu, dacă cineva decide să lase o parte semnificativă a averii unei persoane din afara familiei, copiii pot contesta testamentul după decesul acestei persoane.
Află detalii: Legea moștenirii, ghid complet – cum se împarte averea între moștenitori, ce trebuie să știi despre succesiune în România
Moștenirea va fi împărțită între rezerva succesorală (dreptul moștenitorilor rezervatari) și cotitatea disponibilă (partea de avere asupra căreia puteți dispune liber).
Pentru ca un testament să fie considerat valid și pentru a evita contestațiile, este crucial să fie întocmit cu voința liberă și neviciată a testatorului, respectând în același timp rezerva succesorală.
De multe ori, testamentele nu îndeplinesc aceste condiții, de aceea se recomandă consultarea unui avocat specializat în succesiuni și drept civil pentru redactarea corectă a documentului.
Află detalii: Moștenirea bunurilor din străinătate: cum se împarte averea, cine are dreptul la ea și ce importanță are testamentul
În cazul moștenirii legale, fiecare moștenitor are o cotă-parte stabilită prin lege. Totuși, atunci când apare un testament, acesta poate stârni suspiciuni.
Moștenitorii adesea invocă incapacitatea deplină a defunctului de a lăsa testamentul, influențarea acestuia de către beneficiar sau constrângerea la stabilirea unor dispoziții, ceea ce reprezintă un viciu de consimțământ.
Dacă, prin testament, o persoană se simte nedreptățită în privința moștenirii legale, are la dispoziție trei ani de la deschiderea succesiunii pentru a contesta actul.
Un avocat specializat în litigii civile este cel la care trebuie să apelezi ca să soliciți reducerea liberalităților excesive și să îți recuperezi partea cuvenită din averea defunctului.
Orice persoană interesată în a anula sau restrânge efectele unui testament poate contesta acest document. În mod fundamental, cei care contestă testamentul vor fi reprezentați de moștenitorii testatorului, ale căror drepturi sau interese legitime sunt direct influențate de dispozițiile testamentare.