Marţi, 29 octombrie, e mare sărbătoare în calendarul ortodox. Creştinii o pomenesc pe Sfânta Muceniţă Anastasia. Aceasta a trăit în vremea împăraților pagâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260). A rămas orfană de ambii părinți la vârsta de trei ani. A fost luată spre creștere de stareța unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia. Sfânta Anastasia s-a făcut vestită printre creștini datorită frumuseții duhovnicești, iar printre păgâni, datorită frumuseții trupești.
Originară din Roma, tânără fiind s-a dedicată slujirii lui Hristos, într-o comunitate monastică condusă de o bătrână pe nume Sofia, care o și crescuse. A fost denunțată înaintea prefectului Romei că refuză să aducă jertfe zeilor păgâni și că se închină „Celui răstignit”. Adusă la judecată, a refuzat să-și lepede credința, încât a fost dată la chinuri și decapitată.
“Era romană de neam, tânăra fiind şi locuind într-o mănăstire. Această mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală de faţă a fost bătută cu palme peste obraz şi au întins-o pe jăratic cu foc, apoi au bătut-o cu toiege. Apoi spânzurând-o pe lemn au strâns-o cu vârteje de munci şi au străpuns-o cu ţepi ascuţite. Şi iarăşi spânzurând-o, au strujit-o peste tot trupul, i-au tăiat sănii, i-au smuls unghiile, i-au tăiat mâinile, picioarele şi limba; apoi i-au scos măselele şi dintîi şi i-au tăiat capul”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Guvernatorul păgân Probus, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați la mănăstirea în care aceasta viețuia, ca să o aducă pe Anastasia înaintea lui. Adusă înaintea guvernatorului, ea și-a declarat credința în Hristos. Guvernatorul a încercat mai întai să o ademenească pe Anastasia, căci dorea să o ia de soție, apoi a trecut la sinistre amenințări. Însă, mucenița a răspuns:
„Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci și de sute de ori, de este cu putință.”
Monahia Anastasia a fost supusă multor chinuri: i s-au tăiat sânii și limba, iar în cele din urmă a fost omorâtă prin decapitare în afara cetății. În Mănăstirea Grigoriu se păstrează gambele, talpa stângă, mâna dreaptă a moaștelor Sfintei Anastasia Romana. Numele Anastasia înseamnă înviere. Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Anastasia Romana este pomenit în Glasul 4.
„Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre”
Trebuie să știm că pe 29 octombrie mai facem pomenirea: Sfântului Cuvios Avraamie și a Mariei, nepoata sa; Sfântului Mucenic Chiril; Sfinților Mucenici Min și Mineu; Sfântului Sava Stratilatul; Sfintei Cuvioase Ana; Sfintei Mucenițe Melitina; Sfântului Sfințit Mucenic Atanasie.