Nașterea Maicii Domnului este amintită în calendarul ortodox pe 8 septembrie. Sărbătoarea Sfântă mai este cunoscută și sub numele de Sfânta Marie Mică. De ce? Tradiții și superstiții din popor. Ce e lăsat din bătrâni că ar fi bine să dai de pomană în această zi?
Nașterea Maicii Domnului este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, ce începe de la 1 septembrie. Ziua sfântă este amintită în data de 8 septembrie și se sărbătorește atât în biserica ortodoxă, cât și în cea catolică. În ordinea anului stabilit de biserică, Nașterea Maicii Domnului este primul praznic dintre cele patru dedicate Fecioarei Maria, cunoscută de români ca Sântamăria Mică. Tradiția amintește că Sfânta Maria era de neam ales, tatăl, Ioachim, fiind din seminția lui David, iar mama, Ana, din neam preoțesc al lui Aaron.
Sărbătoarea este considerată de Părinții Bisericii drept moment istoric divin în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoșesc. Astfel, prin puritatea vieții ei, dedicată lui Dumnezeu, Fecioara s-a făcut vrednică de a fi cea care să îl nască pe Fiul lui Dumnezeu. Potrivit tradiției, când Maria a împlinit vârsta de 3 ani, părinții au dus-o la templu, unde a rămas până la vârsta de aproximativ 15 ani, informație din care unii înțeleg că i-ar aduce numele de Sfânta Marie Mică.
Pe de altă parte, alții cred că sărbătoarea este cunoscută drept Sfânta Marie Mică pentru că abia la moartea ei s-a constatat câtă însemnătate are pentru omenire Fecioara Maria, căci la nașterea ei încă nu era cunoscută astfel.
De Sfânta Maria Mică bătrânii spun că e bine să se împartă struguri și prune de sufletul morților, pentru ca lor să li se ierte păcatele și să primească și ei din roadele toamnei pe lumea cealaltă.