Astăzi, 2 noiembrie, calendarul ortodox amintește de Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos, dar și Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie. Cea mai importantă rugăciune pentru sporul casei și armonie în familie.
Părintele Gavriil a fost canonizat de Biserica Georgiei în rândul sfinților celor nebuni pentru Hristos. Pomenirea lor liturgică se face ca pentru sfinții monahi, chiar și atunci când au fost simpli mireni.
Goderdzi Urghebadze pe numele său, cel care urma să fie Sfântul Gavriil, s-a născut pe 26 august 1929, la Tbilisi, capitala Georgiei, și a plecat în patria veșnică pe 2 noiembrie 1995.
Aceștia au fost creștini persani și au primit mucenicia în vremea împăratului Sapor al II-lea (339 – 379). Ei au trecut prin torturi pentru că au mărturisit că sunt creștini. În vremea întemnițării lor, îngerul Domnului s-a coborât de mai multe ori și o dată și Hristos, în chipul unui bărbat, spre a-i întări în timpul suferințelor lor.
Aftonie, unul dintre torționari, a crezut în Hristos și a strigat în văzul tuturor: „Mare este Dumnezeul Creștinilor”; faptă pentru care a fost omorât pe loc, împreună cu alți creștini persani. Împăratul a poruncit apoi ca Achindin, Pegasius și Anempodistus să fie cusuți în piei de animale și aruncați în mare.
Sfântul Aftonie s-a arătat atunci din cealaltă lume, însoțit de trei îngeri, i-a apucat pe frații lui și i-a dus la țărm. Ulterior, conform Sfinților Părinți, cei trei și-au găsit sfârșitul după ce au fost aruncați într-un cuptor de foc împreună cu douăzeci și opt de soldați și cu mama împăratului, ca pedeapsă pentru credința lor.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Cel prea Înalt, mă rog ţie cu smerenie către a Ta slavă şi vrere, dă-mi Puterea de a înmulţi pâinile şi peştii, cum a făcut în pustietate Puterea Ta Dumnezeiască, când ai săturat noroadele.
Vezi-ne Iisuse Hristoase viaţa şi nevoile și asemeni păsărilor cerului fă-ne să dobândim, tot ce ne este de trebuinţă. Nu cerem Dumnezeule averi, nu cerem bogăţii, ci doar atât cât cere trupul nostru muritor, pentru a vieţui în lumea în care ne-ai lăsat, Dumnezeule Prea Înalt.
Prin puterea şi voinţa ta, din ceea ce avem, prin mare mila Ta, să dăm cu dragoste celor care nu au, astfel încât să se bucure și cel strain şi cel nevoiaş şi cel bolnav de la masa noastră, de la casa noastră, de la toate ale noastre când nevoia bate la uşă.
Nu rămânem ferecaţi, ci dăruim cu sufletul curat, mulţumindu-i lui Dumnezeu că avem de unde da din prinosul casei noastre celor nevoiaşi, celor străini. Dă-ne bucuria Doamne, că suntem în stare de a da. Amin”.