Nu este prima oară când vorbim despre adevăratele opere de artă arhitectonice din București. Multe dintre ele mair ezistă și azi testului vremii, dar unele dezolante, iar altele lăsate în paragină. Printre ele se regăsește și bijuteria unică din inima Capitalei ce rivalizează cu marile castele din Franța. Deși este o minunăție arhitecturală cum rar vezi, situația clădirii este sub semnul întrebării.
Pentru bucureșteanul grăbit, strada despre care vorbim ar puptea părea ca oricare alta, dar aici încă mai sunt ascunse câteva repere ale unui București interbelic în plină glorie, cu adevărate capodopere de arhitectură.
Poate ai ajns măcar odată pe strada „General Gheorghe Manu”, pe unde altădată circula troleibuzul 86, dinspre Lascăr Catargiu. Sau poate, ai mers pe jos, dinspre străzile Occidentului până la Polizu, și fără să vrei ai cotit pe aceeași stradă Gen. Ghe. Manu.
Aici, undeva la numărele 9-17 încă mai este în picoare o urmă a istoriei interbelice din București, bijuteria unică din inima Capitalei ce rivalizează cu marile castele din Franța.
Cunoscută și astăzi sub numele de „Casa Niculescu-Dorobanțu”, la această casă prima temelie avea să fie pusă cu 128 de ani în urmă. Între anii 1898 și 1911, arhitectul celebru al acelor vremuri, Grigore Cerchez, avea să-și lase amprenta personală, pe lângă influențele masive franceze, mai ales cele regăsite valea Loarei.
Pentru cel mai puțin obișnuit cu acest nume, trebuie spus că proprietarii acstei sperbe case au fost familia Brătianu – Niculescu-Dorobanțu, mai exact a patra fiică a celebrului I.C. Brătianu, Tițiana și Ilie Niculescu-Dorobanțu, cel care avea să devină și prefect al județului Ilfov.
Așa cum povestește un alt arhitect, Mădălin Ghigeanu, pentru cei de la b365.ro, „Este o casă-labirint, o interpretare foarte reușită a castelelor de pe valea Loarei”, care încă mai are multe de povestit celui care trece pe lângă ea.
Același Mădălin Ghigeanu este cel care avea să descopere un set de fotografii, datate 1939, și semntate de un fotograf renumit al acelor ani, Eugeniu Stătescu.
Tot el avea să recunoască ulterior și dezastrul produs de comuniști, după venirea lor la putere și naționalizarea unor edifcii precum Casa Niculescu -Dorobanțu:
„Reședința Niculescu Dorobanțu a fost complet golită de aceste bogații, piesele de mobilier sunt de negăsit, nu se mai regăsesc lambriurile, superbele piese de tapet, decorațiunile valoroase, sculpturile, picturile, candelabrele, etc.
Din fotografii reiese că au existat niște vitralii superbe pe fațada de nord, azi nu mai sunt.
Toate piesele de mobilier au fost comandate de Tațiana Brătianu în călătoriile sale din străinătate.”, spune Mădălin Ghigeanu pentru b365.ro.
Deși intra în patrimoniul cultural în 1950, bijuteria unică din inima Capitalei avea să devină, paradoxal, minimizată ca valoarea, devenind un loc în care angajații statului veneau să mănânce la prânz.
Casa Niculescu-Dorobanțu, dintr-un edificu istoric, de altfel lăsat de proprietari tocmai pentru un asemenea scop, devenea locul unde se mânca ieftin, iar tot ceea ce a existat de valoare în interior, fie a fost distrus, furat, sau vândut.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce era de valoare, și lăsat ca moștenire de familia Brătianu – Niculescu-Dorobanțu, a dispărut fără urmă.
„Comparând fotografiile cu ceea ce vedem acum, observăm că totul a dispărut. Pardoseli, tapet, practic nu mai există nicio urmă din spiritul casei.
Mai mult decât atât, în prezent s-a ales o soluție complet nefericită, pereți zugrăviți într-un alb strident, iar elementele din lemn date cu un strat de baiț aproape negru. Contrastul este total nefericit.”, spune același Mădălin Ghigeanu.
Din păcate, și inexplicabil, autoritățile în măsură să readucă în circuitul istoric-muzeal genul acesta de edificii, renunță la ele și sunt, fie în paragină, fie demolate așa cum se întâmpla în 2021 cu Palatul Adevărului din București, fiind demolat.
Astăzi, deși a fost restaurată parțial, noii proprietari ai Casa Niculescu-Dorobanțu sunt dispuși să o vândă pentru suma de 4 milioane de euro.
Este exact așa cum era scoasă la vânzare și o altă celebră casă a începutlui de secol XX, casa celebrei Mița Biciclista, sau fostul palat al celebrului bancher Maurice Blank, fosta Ambasadă a Americii.