Mai mulți clienți ING acuză această bancă i-a contactat pentru a-i întreba din ce trăiesc și de unde au bani în conturi. Ei au refuzat să răspundă întrebărilor, astfel că s-au trezit cu conturile închise.
De asemenea, unul dintre ei mai spune că a fost inclus într-o bază de date și nu mai are voie să fie client ING timp de cinci ani. Astfel, clienții au primit înapoi banii din conturi, dar consideră că informațiile colectate sunt prea personale, iar închiderea conturilor înseamnă pedepsirea lor, fără a fi condamnați în justiție și vor să sesizeze Avocatul Poporului.
De altfel, un client ING România s-a plâns că banca l-a sunat să vadă care este situația lui financiară și ce face cu banii, dar a refuzat să dea astfel de detalii. La câteva luni de la conversație, i s-a închis contul, iar persoana respectivă spune că nu i-a fost trimisă notoficare privind întreruperea relațiior comerciale, potrivit Liberatatea.ro.
Un alt client care nu a vrut să dea detalii despre proveniența banilor spune că după o perioadă a primit un mesaj în care era anunțat că fusese introdus într-o bază de date, iar timp de cinci ani nu va mai putea fi client ING Bank.
Contactată de Libertatea, banca spune că este vorba despre o directivă europeană care obligă instituțiile financiare să își actualizeze datele despre clienți și că este vorba de Directiva (UE) 2015/849. Scopul final al acesteia este combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.
”Aceste verificări sunt obligatorii, iar suplimentar informațiilor de identificare, clienții trebuie să ofere și o serie de informații precum ocupația, scopul și natura relației de colaborare cu banca, sursa fondurilor ce urmează să fie utilizate în derularea relației de afaceri, etc. Aceste informații permit băncii să își îndeplinească obligația legală de a avea un profil al clientului astfel încât să detecteze comportamente neobișnuite și să le poată raporta autorităților relevante atunci când este nevoie”, a precizat ING.
Banca mai menționează că este important ca oamenii să își completeze din nou datele și că ”neactualizarea acestora nu este o opțiune pentru acei clienți care își doresc continuarea colaborării”. Banca mai subliniază că dacă un client își schimbă adresa de email, iar informația nu este comunicată instituției, atunci este posibil ca clientul să nu primească notificările.
Astfel, persoanele fizice pot să își actualizeze datele pe Internet, dar pentru cele juridice este necesară prezența la ghișeu. De asemenea, Libertatea a întrebat banca în baza cărei legi sau reglementări a constituit baza de date în care sunt trecuți clienții cu conturi închise, iar ING a spus că existența acesteia ”ca practică generală”, dar spune că este necesară pentru cazurile în care clienții problematici vor să își redeschidă conturi în viitor.
De cealaltă parte, GDPR, spune că orice client poate să ceară ștergerea datelor deținute de către orice companie despre el. ING argumentează în acest caz că este obligată să păstreze date despre clienți chiar de legea privind combaterea spălării banilor.
”Din punctul de vedere al legislației privind protecția datelor cu caracter personal, temeiul prelucrării datelor în cadrul formalităților KYC (know your customer – „cunoaște-ți clientul”, n. r.) este obligația legală aflată în sarcina ING Bank în calitatea sa de Operator de Date, derivată din Legea nr. 129/2019 și din Regulamentul BNR nr. 2/2019, în vederea ocrotirii unui interes public major legat de prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului”, a transmis banca.
De menționat este că, pe lângă bănci, mai trebuie să colecteze informații despre clienți:
asigurătorii;
firmele de pariuri;
firmele de investiții în criptomonede;
furnizorii de servicii juridice (notari, avocați, executori judecătorești);
agențiile imobiliare; fondurile de pensii. Toate aceste entități sunt numite în Legea 129/11 iulie 2019.
Regulamentul prevede că băncile trebuie să obțină de la clienți date precum:
Conform unor surse din sistemul bancar, peste 90% din cazuri nu prezintă nicio problemă, în timp ce restul de situații sunt analizate pentru a vedea dacă tranzacțiile și explicațiile despre ele sunt suspecte. Astfel, se poate ajunge la raportarea către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).
Contactat de Libertatea, Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, menționează că toți clienții băncilor trebuie să se conformeze.
Conform unor surse bancare, clienții pot face plângeri la BNR, dar aceasta nu poate interveni în relația dintre client și bancă, iar nemulțumiți se pot adresa justiției dacă se consideră nedreptățiți.
Legea cere raportarea către Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor a oricărei tranzacții în numerar de peste 10.000 de euro și a datelor privind părțile implicate în tranzacțiile online de peste 15.000 de euro.
Pentru remiterile de bani, rapoartele se fac pornind de la suma de 2.000 de euro în sus. De asemenea, legea mai cere și întreruperea (sau neînceperea) relației comerciale cu clienții în cazul în care banca nu dispune de informații suficiente despre ei.
”Atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaştere a clientelei, aceasta nu trebuie să deschidă contul, să iniţieze ori să continue relaţia de afaceri sau să efectueze tranzacţia ocazională şi trebuie să întocmească un raport de tranzacţie suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, care va fi transmis Oficiului”, se arată la articolul 11, alineatul 9, din legea adoptată în 2019. De asemenea, băncile mai pot cere clienților facturi, contracte, documente contabile sau acte de proprietate în privința bunurilor sau tranzacțiilor efectuate astfel încât clienții să își justifice banii.