Toader ar fi trebuit să prezinte miercuri un dosar infailibil ca argument pentru demiterea lui Augustin Lazăr din poziția de procuror general al României. Realitatea a fost cu totul alta.
O mare parte dintre argumentele lui Toader pentru demiterea lui Lazăr plecau de la un dosar din martie 2016, referitor la Klaus Iohannis, care a fost clasat. Problema este că, respectivul dosar avea alt nume atașat. În loc să fie vorba de Augustin Lazăr, cum creadea Ministrul Justiției, persoana responsabilă de caz a fost Cristian Lazăr. Acestea sunt două persoane diferite fără vreun grad de rudenie.
„Am aflat abia după o săptămână de suspans că ordonanța de clasare invocată de ministrul justiției nu a fost emisă, confirmată sau verificată de subsemnatul în calitate de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, astfel cum acesta a lăsat să se înțeleagă, enumerând-o ca motiv de revocare. Este un mod tipic de manipulare prin distorsionarea adevărului”, a reacționat miercuri seara Augustin Lazăr, la aflarea întregului set de circumstanțe.
În opinia sa, „ministrul justiției exploatează o eroare de grefă survenită în martie 2016, făcută cu ocazia selectării lucrărilor necesare pentru procedura de numire în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.
Mai exact, explică Augustin Lazăr, „efectuând copii după documente redactate de A. Lazăr, grefiera a fotocopiat, urmare a unei erori generate de identitatea numelui de familie, ordonanța emisă de procurorul șef adjunct de secție Cristian A. Lazăr din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Această ordonanță de disjungere cu privire la alte persoane a ajuns prin declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar pe care l-am repartizat, spre soluționare, unui procuror”.