Folosim adesea în discuțiile de zi cu zi asocieri de cuvinte, convinși fiind că le potrivim ca la carte, fără să avem curiozitatea să aflăm cum s-au format ele sau care este adevăratul lor înțeles. În privința expresiei ”ai memorie de elefant”, lucrurile stau diferit față de cum le percep mulți dintre noi.
Expresia este folosită, de cele mai multe ori, în mod eronat, pentru că mulți asociază dimensiunea mamiferului cu o ținere de minte pe măsură, cu o capacitate mare de a memora informații. În fapt, memoria de elefant se folosește în mod corect cu o conotație negativă, sinonime cu această expresie fiind cuvintele: răzbunător, ranchiunos, dușmănos. Așadar, o persoană cu memoria de elefant este cea care ține minte un rău făcut de altcineva și nu se lasă până nu îi întoarce moneda.
Originea expresiei ”mărul discordiei” se află în antichitate. Conform scrierilor lui Hesiod, scriitor grec, din secolul al VIII-lea i.Hr., Discordia, pe numele grecesc Eris, era zeiţa vrajbei, fiica Nopţii (Nyx), care, la rândul ei, a născut nenumăraţi copii: Ponos (Grija), Lethe (Uitarea), Limos (Foamea), Dysnomie şi Ate (Anarhia şi Dezastrul), Algea (Durerea), Neikea (Cearta), Pseudologoi (Minciuna) etc.
Dat fiind că Discordia provocase dispute și între zeii din Olimp, Jupiter a alungat-o, nemaifiind primită nici la nunta nimfei Thetis cu regele Peleu. Furioasă și, totodată, dornică de răzbunare, Discordia a aruncat pe masa de nuntă un măr, pe care scria ”Celei mai frumoase”, iscând gâlcează între zeițele prezente la festin, anume Afrodita, Hera și Pallas Athena.
Pentru aplanarea conflictelor, Paris, fiul lui Priam, regele cetății Troia, a fost ales ca arbitru, el oferind mărul Afroditei, lucru care a stârnit invidia celorlalte două zeițe. Gestul a generat Războiul din Troia. În timp, expresia s-a aplicat oricărui obiect, cauze sau persoane care, într-un context aparte, provoacă ceartă, vrajbă, conflicte.