Este foarte mare păcat ca o femeie să fure bărbatul unei alte femei. Dacă s-a comis această faptă, persoana în cauză trebuie să se pocăiască neapărat, mai ales pentru că repercursiunile sunt extrem de grave atât la nivel spiritual, cât și la nivel de conștiință.
În cazul în care o femeie destramă o familie, aceasta se poate confrunta cu mustrări de conștiință. Vina pe care trebuie să o ducă este una istovitoare, așa că aceasta trebuie să se căiască imediat în fața lui Dumnezeu. Indiferent că este vorba despre preacurvie sau desfrâu, Biserica este neiertătoare cu acest gen de păcate despre care se vorbește și în Decalog.
Chiar dacă desfrâul și preacurvia se referă la lucruri diferite, primul păcat reprezentând întreținerea de relații sexuale înainte de căsătorie și al doilea vorbind despre adulter, adică întreținerea de relații sexuale în afara căsătoriei, acestea două sunt fapte extrem de grave și Biserica le condamnă.
În momentul în care o persoană fură bărbatul unei femei în timp ce este fecioară, iar ulterior întreține relații sexuale, aceasta comite păcatul desfrâului și trebuie să se pocăiască timp de trei ani. Respectiva femeie ce comite acest gen de păcat nu poate să fie împărtășită până nu se căiește. În același timp, o femeie căsătorită ce săvârșește păcatul preacurviei nu va avea dreptul să se împărtășească până când păcatul nu o să fie ispășit.
„Fecioarele care, fără învoirea tatălui, au urmat bărbaților desfrânează; dar împăcându-se cu părinții se pare că fapta capată vindecare. Însă nu se vor primi la împărtășire îndată, ci vor primi epitimie timp de trei ani. – Canonul 38, Sf. Vasile cel Mare.
Muierea de-și va lăsa bărbatul ei și va lua altul…, să aibă pocanie (pocăinţă, n.r.) nouă ani, să facă în toate zilele 36 metanii; numai pâine să mănânce luni, miercuri și vineri. Bărbatul care a luat-o, același canon are. – PBG, 66.”
Este specificat faptul că o femeie ce distruge o familie este condamnată la moarte sufletească, alături de bărbatul ce a săvârșit păcatul cu ea. Dacă nu se vor pocăi, aceste persoane nu o să fie primite în împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, o reprezentantă a sexului frumos ce este căsătorită și fură bărbatul unei alte femei poate să își atragă disprețul comunității din care face parte. Preotul are dreptul să le dezvăluie enoriașilor fapta ce a fost făcută, dar, în cazul femeilor care se pocăiesc situația este foarte diferită.
„Părinții au oprit de a face cunoscută în public femeia care a preacurvit și care s-a spovedit din evlavie, de teamă de a nu fi expusă primejdiei. Însă ei au poruncit că ea trebuie să fie oprită de la împărtășire până ce își va împlini vremea pocăinței. – Sf. Vasiie 34.”