Aerotrenul, mai rapid ca TGV-ul: ce s-a întâmplat cu Hyperloop-ul anilor `60

Francezii au fost întotdeauna amatori de viteză, dar nu toate proiectele lor au dăinuit în timp. Aerotrenul era mai rapid decât TGV-ul, dar mulți nici măcar nu știu că a existat.

Aerotrenul a fost invenția inginerului francez Jean Bartin și, prin intermediul unui sistem de propulsie pe perne de aer, atingea viteze de 400 km/h. Mulți sunt de părere că ar fi trebuit să învingă proiectul TGV-ului, dar, din păcate, au fost mai multe motive pentru care nu este la această oră principalul mijloc de transport în comun.

Elena Cârstea, de nerecunoscut la 63 de ani. Cum arată acum, la 17 ani de când s-a mutat în America

Radu Bănică a fost bătut și agresat, în școală, de profesorul său: ”De ce plângi? Ești fetiță?”

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Pare aproape SF faptul că un tren a atins în anii `70 o viteză de deplasare de 430 km/h. Aerotrenul se poate lăuda cu această performanță, deplasându-se pe niște viaducturi speciale care funcționau ca o pistă de rulare pe creația ce urma să rămână în istorie care trenul aerian. Din păcate, la mai puțin de doi ani după ce s-au pus bazele acestui proiect și au primele teste au fost încununate de succes, aerotrenul a fost ”îngropat”.

Ca să înțelegi însă performanța istorică a aerotrenului, trebuie să ai în vedere abilitățile unui TGV modern. Trenul de mare viteză din Franța se deplasează în medie cu o viteză de 320 de kilometri pe oră, deși pe 3 aprilie 2007 s-a putut lăuda cu o performanță record de 574.8 km/h. Bazele acestor creații au fost puse la mijlocul secolului 19. Locomotivele de test al francezeilor, cu motoare pe abur, se lăudau cu 110 kmph.

Premisa aerotrenului dezvoltat de Jean Bertin a fost de a combina tehnologia trenurilor și a avioanelor într-un mijloc de transport revoluționar. Conceptul său s-a materializat în 1965 și 1967 prin intermediul a două piste de test. Prima a avut o lungimă de 6,7 kilometri, iar a doua de 18 kilometri. Pentru că testele au fost încununate de succes, în perioada 1970 – 1973, cercetători din întreaga lume au fost curioși să vadă fiabilitatea mijlocului de transport excentric.

Atingea o viteză medie de 430 kmph, iar în cei patru ani de activitate, nu mai puțin de 18.000 de oameni au călătorit cu aerotrenul. Pistele de test au fost construite pe niște piloni înalți, cu dale din beton armat cu o lungime de șase metri și o grosime de 15 centimetri.

În final, s-a renunțat la proiectul aerotrenului din cauza costurilor de implementare. Practic, era necesare piste noi realizate de la zero pentru el. În același timp, TGV putea funcționa în condiții bune pe piste existente, chiar dacă acestea trebuiau actualizate și, în final, au fost construite și căi de rulare noi. Finalul proiectului a fost în 1974, când autoritățile franceze nu au mai vrut să facă investiții suplimentare în acest concept.