A murit Dragoș Zaharia. Avea doar 43 de ani! Ce schimbare importantă a făcut în România. Tânărul va rămâne în memorie ca cel care a luptat pentru drepturile unor anumite persoane din țara noastră.
A murit Dragoș Zaharia, unul dintre pionierii luptei pentru drepturile persoanelor diagnosticate cu scleroză multiplă din România. Dragoș Zaharia avea 43 de ani și se lupta cu boala necruțătoare încă de la vârsta de 26 de ani.
Dragoș Zaharia era din Alba Iulia și nu s-a lăsat învins de boala grea și s-a decis să lupte pentru viață. Astfel, și-a dedicat toată viața celor diagnosticați cu scleroză multiplă și a luptat pentru drepturile acestora, dar și pentru ajutorarea lor.
Dragoș Zaharia a înființat, în 2007, Asociația SM Speromax, care a devenit una dintre cele mai active din țară, în domeniul sprijinirii bolnavilor.
Citește și: Selma Blair, transfigurată, la un an după ce a fost diagnosticată cu scleroză în plăci
În toți anii de funcționare alături de voluntarii asociației a organizat strângeri de fonduri, activități și a susținut programe prin care bolnavii să fie ajutați. A influențat chiar și schimbarea legislației pentru care persoanele cu scleroză multiplă să beneficieze de tratamentele cele mai bune.
Între timp, asociația a ajuns la 70 de membri, toți persoane diagnosticate cu scleroză multiplă. Mulți nu aveau familii sau erau părăsiți de familii și aveau nevoie de ajutor.
Activitățile principale ale asociației sunt în interesul membrilor, cum ar fi:
-informare şi consiliere socială,
-consiliere psihologică/terapii de specialitate, asistență și suport pentru luarea unei decizii,
-evaluare si monitorizare,
-facilitarea accesului la servicii medicale,
-colectare, depozitare şi distribuire de ajutoare materiale și alimentare, -monitorizare bolnavi cronici,
-procurarea actelor de identitate,
-transport la unități medicale pentru tratament,
-acompaniere în scopul prevenirii şi combaterii izolării sociale.
Pentru un bolnav de scleroză, schimbările din viaţă sunt incredibile, după cum mărturisea Dragoș Zaharia.
”Pierzi locul de muncă, pierzi familia, pierzi tot. Nu mai poţi asigura venitul pe care îl aduceai înainte. Undeva la 60% dintre bolnavi sunt fără familie. Cei care nu au pe nimeni să le explice au o mare problemă. Ajung o povară şi trăiesc din ajutorul de handicap sau din pensia de boală, ceea ce este foarte puţin.
Pentru mine e o provocare. E un greu frumos, în sensul că îmi dă un scop în viaţă. Îmi doresc să văd copiii crescând, să îi sprijin ca orice părinte şi am o motivaţie în plus să mă lupt şi să mă menţin cât de cât bine, cu mine şi cu sistemul. Sunt un caz norocos. Soţia mea este un sprijin enorm. A înţeles boala şi e alături de mine. Contează enorm de mult“, spunea Dragoş, într-un interviu pentru Adevărul, în 2017.