Conacul Hariton, aflat în localitatea Săhăteni din județul Buzău, este o bijuterie arhitecturală uitată a României. Construit în 1930, acest conac a fost cândva mândria locului, dar astăzi este doar o umbră a gloriei sale de odinioară. Pereții dărâmați și curtea năpădită de vegetație stau mărturie pentru neglijența care a distrus o parte importantă din patrimoniul cultural al regiunii.
Construit de boierul Gheorghe D. Hariton, conacul din Săhăteni a fost o reședință impresionantă, care reflecta eleganța arhitecturală a perioadei interbelice.
Balcoanele rotunde, ferestrele înalte și încăperile spațioase dădeau clădirii o atmosferă de rafinament și distincție. Subsolul adânc al clădirii și pivnița bine întreținută erau locuri de depozitare și refugiu, completând armonios această construcție impunătoare.
Boierul Hariton, cunoscut pentru generozitatea sa față de comunitatea locală, nu doar că a ridicat o clădire de prestigiu, dar și-a câștigat respectul sătenilor prin implicarea sa în bunăstarea lor.
Destinul clădirii a luat o turnură neașteptată odată cu instaurarea regimului comunist, când conacul a fost confiscat și folosit de Cooperativa Agricolă de Producție (CAP) ca loc de recreere pentru muncitori.
Ulterior, el a devenit sediul asociației agricole locale, fiind supus unei degradări rapide din cauza lipsei de întreținere.
După 1990, conacul a fost abandonat complet, iar vandalismul și trecerea timpului au lăsat urme adânci asupra edificiului. Crăpăturile au început să apară pe fațadă, coloanele s-au prăbușit, iar interiorul, odinioară măreț, a devenit o ruină.
Astăzi, Conacul Hariton se află pe lista monumentelor istorice, având codul BZ-II-m-B-02472, însă acest statut nu a fost suficient pentru a-l salva de la degradare.
Moștenitorii săi, plecați din țară, nu au intervenit pentru restaurare, iar autoritățile locale au ignorat complet necesitatea conservării lui. Curtea conacului este acum invadată de buruieni, iar clădirea riscă să se prăbușească în orice moment. Conacul Hariton, simbolul unui trecut de glorie, se pierde sub povara anilor și nepăsarea celor care ar putea să-l salveze.
Astfel de monumente nu sunt doar clădiri, ci adevărate mărturii ale unui timp și ale unei culturi care au definit identitatea locală. Fiecare coloană căzută și fiecare perete crăpat sunt semne ale unei povești care se stinge încet, pe care nici istoria și nici viitorul nu o mai pot recupera.
Citește și Descoperirea incredibilă sub clădirea Universității București. Ce au găsit arheologii!